*** După cum am promis, publicăm partea a 2-a a poveștii nașterii acasă ca în Evul Mediu. După declarația tatălui, vă invităm să citiți mărturia mamei cu pricina și finalul complet imprevizibil.***
Recunosc, atunci când a început aventura visam să ajung să scriu această poveste.
Cred că multă
lume cunoaște sentimentul: sperăm să fie bine, în același timp încercăm să nu
ne creăm așteptări prea mari ca să ne auto-ferim de dezamăgiri. Cel puțin eu
așa funcționez. Așa că în timpul întregii aventuri am încercat să nu mă gândesc
obsesiv la final, ci să fac ce-mi stă în putință pentru momentul prezent, dar
cu perspectiva finalului ”dorit” în minte.
Nașterea nu este
o știință, dar nu mai este nici un instinct. Nimic din jurul nostru nu ne mai stimulează să fim instinctuale ca
mame, nici în sarcină, nici în procesul nașterii și cred că nici apoi, în
creșterea copiilor. Eu am simțit nevoia să îmi completez sau să îmi confirm slabele
instincte prin informare. De aici și până la găsirea oamenilor potriviți care
să îmi fie alături a fost doar un pas, mare, dar doar unul.
80% din această
poveste se datorează oamenilor potriviți.
Începusem să mă
informez total dezinteresat, înca dinainte să rămân însărcinată despre naștere
în general și ca orice femeie auzisem diverse povești mai mult sau mai puțin grozave,
dar în orice caz tabuizate. Impresia generală era că nașterea trebuie să se
întâmple și se întâmplă cumva, nu prea ai ce face, nu deții controlul, per
total e ceva complet neplăcut, dar din fericire se uită și trece. Pe acest fond
solid construit de către mass media, societate și de poveștile din jur îmi era și mie frică de naștere, mi se
părea ceva oribil, umilitor, insuportabil de dureros etc.
Însă uitându-mă
înapoi îmi dau seama din nou de cum funcționează principiul ”nimic nu e
întâmplator”. Cu câțiva ani în urmă, căutând cu totul altceva pe internet am
găsit o cărțulie despre naștere, scrisă de o mamă care se hotărâse să-și nască acasă cel de-al 3-lea copil și
argumenta de ce. Din nou povești sinistre din spitale, dar în plus explica
foarte frumos procesul nașterii, altfel decât mi-l imaginasem. Am dat uitării
povestea asta până când am rămas însărcinată.