Ferestre către pântec (note de lectură) - 3

(Note de lectură din volumul lui David Chamberlain – Ferestre către pântec. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2. Sublinierile ne aparțin.)

5. RECALCULAREA SIMȚURILOR: 12, NU 5

Eșecul aprecierii acestui continuum al "simțurilor chimice" (miros și gust) în perioada prenatală și postnatală a dus la crearea unor protocoale medicale nepotrivite, care separă bebelușii de mamele lor și dau naștere la interferențe inutile în procesul alăptării, în cazul nașterilor la spital.

La University College din Londra, echipele care executau transfuzii de sânge fetal au remarcat că feții nenăscuți răspundeau la penetrarea intrauterină a acului prin "mișcări corporale și respiratorii viguroase". O mostră de sânge a scos la iveală un întreg flux de hormoni de stres - nivelul cortizolului crescuse cu cca. 600%, iar betaendorfinele - cu aproape 200%. Copiii nenăscuți reacționau la durere în același fel în care reacționează copiii mai mari și adulții. Cercetătorii au concluzionat că axa fetal-hipotalamică-pituitară, sensibilă la stres, este funcțională cel puțin de la începutul celui de-al doilea trimestru (în jurul vârstei concepționale de 13 săptămâni). Prin contrast, ei au descoperit că atunci când copiii prematuri erau ținuți piele-pe-piele de către mamă, în unitățile de terapie intesivă neontală, nivelurile de substanțe chimice din sângele fătului, asociate cu stresul, scădeau.

Copiii care se confruntă cu durerea în timpul gestației au un handicap serios, deoarece ei nu sunt încă echipați cu căile nervoase care să modereze durerea - care se vor dezvolta curând după naștere, iar celulele lor senzoriale servesc inițial suprafețe mai mari de piele, ceea ce înseamnă că ei simt durerea pe o suprafață mai mare a corpului lor.

Experimente controlate au demonstrat că, atunci când copiii prematuri sunt mângâiați cu blândețe câte 15 minute de trei ori pe zi timp de 10 zile, aceștia prezintă schimbări exponențiale ale metabolismului și creșterii în greutate, la aceeași cantitate de hrană primită. Ca urmare, copiii care au fost mângâiați astfel au fost externați cu câteva zile mai devreme decât omologii lor. Mai departe, când au fost examinați din nou, la vârsta de 15 luni, copiii masați prezentau o dezvoltare cognitivă accelerată în comparație cu copiii care nu au fost masați.

Experimentele au arătat în mod repetat avantajele stimulării tactile potrivite: copiii care sunt atinși cu delicatețe sunt mai relaxați, dorm mai bine și se dezvoltă mai activ și mai cu viață. Ca reacție la masaj, nivelurile hormonilor de stres precum cortizolul sau betaendorfinele scad puternic în vreme ce crește producția de celule ale sistemului imunitar.

Nașterea în epoca plasticului (note de lectură) - 4

(Note de lectură din volumul lui Michel Odent – Nașterea în epoca plasticului. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3. Sublinierile ne aparțin.)

9. CĂI DE CERCETARE PROMIȚĂTOARE

Concluziile sunt simple, de vreme ce oamenii sunt mamifere: pentru a da naștere, o femeie trebuie să se simtă în siguranță, să nu se simtă observată și să fie într-un loc suficient de cald. 

Sfatul atât de răspândit de a sta în picioare și de a te plimba în timpul travaliului, bazat pe ideea simplistă că gravitatea poate facilita ieșirea bebelușului, nu ia în calcul premisa obligatorie a unui travaliu corect: un nivel redus de adrenalină. [...] Atunci când toți mușchii voluntari sunt în repaus, nevoia de glucoză este redusă dramatic.

Limbajul este un stimulent specific al cortextului uman. Acest lucru implică faptul că, în situații asociate cu activitatea intensă a structurilor arhaice ale creierului - precum nașterea, expunerea la limbaj trebuie să fie evitată. Cu alte cuvinte, perspectiva psihologică bazată pe conceptul inhibițiilor neocorticale este un mod a redescoperi importanța tăcerii. [...] Un pas important ar fi să evităm întrebările. A încerca să dai un răspuns unei întrebări implică activarea neocortexului.

Lumina este un alt bine-cunoscut stimulent al neocortexului. Toate procesele fiziologice care sunt asociate cu o activitatea neocorticală redusă sunt facilitate de întuneric. [...] Este remarcabil faptul că, atunci când femeile nu sunt influențate de ceea ce au citit sau de ceea ce au fost învățate, ele găsesc adesea posturi care tind să elimine orice stimulare vizuală - de exemplu, "în patru labe", ca și cum s-ar ruga.

Ferestre către pântec (note de lectură) - 2

(Note de lectură din volumul lui David Chamberlain – Ferestre către pântec. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1. Sublinierile ne aparțin.)

4. MIȘCARE ȘI EMOȚIE: LIMBAJUL CORPORAL AL BEBELUȘULUI

Casa de apă a pântecului nu are margini ascuțite și, ca și copilul din ea, nu are suprafețe plane.

Observatorii au remarcat că embrionii mici se întind exact așa cum se întind bătrânii - întotdeauna printr-o mișcare lentă, începând cu capul îndreptat spre înapoi, apoi continuând cu arcuirea trunchiului și ridicarea brațelor!

Un studiu-pionier a făcut observații periodice asupra a 12 feți de la 5 la 38 de săptămâni, estimezând proporția timpului petrecut în repaus și activitate. Totalul activității fetale a ajuns la o sumă totală de 9 săptămâni, ocupând cam 20-30% din timpul de observație. Restul a fost repaus. [...] Toate acestea ne spun ceva despre ritmul vieții fetale, sugerând existența a unei activități preponderente în perioada timpurie a sarcinii și mai lungi etape de repaus în sarcina avansată.

O altă formă remarcabiă de mișcare spontană în uter, expusă de ultrasunete, este REM (rapid eye movement), o mișcare specială, asociată cu faza de visare a somnului. Părinții văd aceste mișcări la nou-născuții lor, iar asistentele medicale le remarcă și mai devreme în cazul copiilor născuți prematur. Marea surpriză este să descoperi că există REM la numai 21 de săptămâni după concepție. Această visare, care apare atât de devreme și este atât de persistentă a dus la numeroase speculații în privința scopului ei. Cei mai mulți dintre experți tind acum să favorizeze teoria că visarea este un exercițiu important care joacă un rol critic în dezvoltarea creierului.

Nașterea în epoca plasticului (note de lectură) - 3

(Note de lectură din volumul lui Michel Odent – Nașterea în epoca plasticului. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2. Sublinierile ne aparțin.)

7. DACĂ AȘ FI EU COPILUL...

Ca medic, am luat adesea decizii după ce mi-am pus întrebarea: "Dacă aș fi eu copilul, ce aș alege?"

Atâta vreme cât cunoașterea noastră este limitată, ar trebui să avem abordări precaute.

Cu mult timp înainte de naștere, femeile sunt avertizate de medici că, dacă bebelușii lor nu se nasc la o anumită dată prestabilită, li se va induce travaliul. Primul efect al unor asemenea atitudini este că din ce în ce mai multe femei se îndoiesc de a fi capabile să înceapă travaliul fără ajutorul doctorilor.

Un travaliu indus este mult mai dificil decât un travaliu care a început spontan. De obicei, el duce la nevoia de anestezie epidurală, care, la rândul ei, duce cel mai adesea la o cascadă de intervenții, culminând cu vacuumul, forcepsul sau cezariana de urgență. "Epidemia inducerii travaliului" este un factor care explică ratele crescute de cezariene pe tot globul.

Naștere fără frică. Principiile și practica nașterii naturale (note de lectură) – 4

(Note de lectură din volumul lui Grantly Dick-Read – Naștere fără frică. Principiile și practica nașterii naturale. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3. Sublinierile ne aparțin)

Capitolul 5. Durerea din timpul nașterii

Nu există nicio funcție fiziologică a corpului care să ducă la creșterea durerii în cursul normal al sănătății. Dacă impulsurile naturale care ar trebui să se producă devin inconfortabile, de obicei indică faptul că echilibrul fiziologic este perturbat. 

[...] singurii stimuli de durere pe care îi poate înregistra uterul sunt tensiunea excesivă sau ruptura efectivă a țesuturilor. Durerea în travaliu trebuie să rezulte ori dintr-unul, ori din celălalt din acești doi stimuli. Deci trebuie să ne întrebăm: natura a intenționat ca nașterea să fie asociată de rupere sau tensiune vătămătoare? Și dacă da, de ce această structură importantă nu s-a adaptat funcției sale, în conformitate cu legea profesorului Julius Wolfe, care spunea pe scurt: "Structura este adaptată funcției sale" ? Dacă natura nu intenționează această rupere sau vătămare, atunci acei receptori sunt acolo doar ca să răspundă numai unor stimuli, alții decât cei normali. Trebuie să ne întrebăm: împotriva a ce se apără uterul prin transmiterea de senzații de durere în timpul îndeplinirii unei funcții absolut naturale? Perfecțiunea fiziologică a corpului uman nu cunoaște paradox mai mare decât durerea în timpul nașterii normale.

Ferestre către pântec (note de lectură) - 1

(Note de lectură din volumul lui David Chamberlain – Windows to the Womb: Revealing the Conscious Baby from Conception to Birth, North Atlantic Books, 2013. Sublinierile ne aparțin.)

1. PRIMA GENERAȚIE CARE VEDE ȘI AFLĂ

Știința sonografiei a fost inventată inițial pentru a expune pozițiile submarinelor în primul război mondial. Prin anii 50 a fost utilizată de către medici și ingineri din Glasgow, Scoția, pentru a detecta tumorile ascunse în abdomen. Unele dintre aceste "tumori" s-au dovedit a fi copii care pluteau în marea amniotică.

Un clinician specialist în ultrasunete pe care îl cunosc are obiceiul de a-i întreba frații mai mari care intră în cabinet împreună cu mamele lor însărcinate: "Știți că acest bebeluș vă cunoaște, nu?" Apoi îi încurajează să îi salute pe copii din burtică sau să le spună "te iubesc" în timp ce le monitorizează reacțiile pe monitorul de ultrasunete. De cele mai multe ori, copiii din pântece se animează, lovesc și își deschid gurițele de emoție. Asemenea observații cu ultrasunete nu numai că îi educă pe frații mai mari, dar provoacă teoriile clasice de psihologia dezvoltării și ne oferă răspunsuri la întrebări extrem de vechi, până acum neelucidate.

După 200 de observații cu ultrasunete pe laringe, cercetătorul spaniol C. Lopez Ramon y Cajal a remarcat că cel mai timpuriu act de înghițire are loc la 13 săptămâni după concepție, cele mai timpurii mișcări respiratorii au loc la 15 săptămâni și cele mai timpurii mișcări de emitere a sunetelor au loc la 18 săptămâni.

Nașterea în epoca plasticului (note de lectură) - 2

(Note de lectură din volumul Michel Odent – Nașterea în epoca plasticului. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1. Sublinierile ne aparțin.)

5. SISTEMUL DE OXITOCINE AL STRĂNEPOATELOR NOASTRE

Schimbările care se petrec în creierul unei vietăți sălbatice domesticite au loc foarte rapid, în termeni de evoluție - la nurcă, după numai 120 de ani de domesticire, s-a constatat o scădere a dimensiunilor creierului de cca. 20%. 

Studiul Overkalix este ilustrativ pentru ceea ce ne putem aștepta de la noile metode de cercetare. Overkalix este o mică comunitate agricolă din nord-estul Suediei, lipsită de acces la hrana oferită de mare. Acest lucru explică de ce, fiind influențată de condițiile climatice locale, au existat perioade în care hrana era abundentă și perioade de foamete. Studiul a fost realizat utilizând date istorice, inclusiv recoltele și prețurile hranei. Ce s-a observat este că nepoții paterni (nu și cei materni) ai copiilor suedezi care au fost expuși la foamete în preadolescență, în secolul al XIX-lea, aveau un risc mai mic de boli cardiovasculare; în perioadele în care hrana era din belșug, a crescut mortalitatea provocată de diabet a nepoților, sugerând că avem de-a face cu o moștenire epigenetică transgenerațională. Un efect diferit a fost observat în cazul femeilor: nepoatele paterne (nu cele materne) ale femeilor care au trecut prin foamete când erau încă nenăscute, în medie, au trăit mai puțin. Studiul Overkalix a inspirat deja alte cercetări privind transmisia transgenerațională a trăsăturilor dobândite pe linie paternă.

A fost confirmat faptul că greutatea la naștere a copiilor (ale căror mame se aflau ele însele în uter în timpul foametei din iarna anilor 1944-1945 din Olanda) era comparativ mai mică.  

Factorii de mediu la care sunt expuși acum oamenii care nasc sau sunt născuți nu au fost niciodată experimentați de generațiile anterioare. Pentru prima dată în istoria speciei noastre, cele mai multe dintre femei nu se mai bazează pe eliberarea hormonilor lor naturali pentru naștere: ori se folosesc de substitute farmacologice, în special perfuziile cu oxitocină, ori dau naștere prin cezariană. Cu alte cuvinte, sistemul oxitocinelor umane a devenit inutil în perioada critică din apropierea nașterii. Păstrând în minte analogia cu micșorarea creierului la animalele domesticite, trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva capacitatea de a da naștere poate să se degradeze de la generație la generație. 

Nașterea în epoca plasticului (note de lectură) - 1

(Note de lectură din volumul lui Michel Odent – Childbirth in the Age of Plastics, Pinter and Martin, 2011. Sublinierile ne aparțin.)

1. ISTORIA MEDICINEI DIN PERSPECTIVA ISTORIEI PLASTICULUI

Istoria chirurgiei de urgență a făcut întotdeauna pași spectaculoși în timpul războaielor.

Istoria medicinei din ultimii 50 de ani nu poate fi separată de istoria folosirii plasticului. Dispozitivele medicale consumabile s-au dezvoltat gradual după 1960. În jurul anului 1970, au apărut recipiente de plastic, care reduc riscurile emboliei. Noile plastice, din ce în ce mai puțin traumatice pentru vene, au înlocuit policlorura de vinil (PVC). În jurul anului 1970, a avut loc revoluția teflonului, urmată în anii 80 de revoluția poliuretanului. Folosirea perfuziilor intravenoase a devenit atât de răspândită în spitalele moderne, că procedura aplicării lor a devenit progresiv treaba asistentelor, deși inițial numai medicii puteau face asta. Avansurile în folosirea medicală a plasticelor au indus o nouă fază în relația dintre medici, asistente și moașe. Astăzi există un nou domeniu pentru medicii specialiști - este acela al introducerii tuburilor de plastic în toate vasele, organele și părțile corpului, care până acum erau accesibile doar pe cale chirurgicală.

Dezvoltarea plasticului nu doar că a transformat majoritatea disciplinelor medicale, dar a făcut posibilă apariția noilor specializări, precum neonatologia.

Practic, însuși conceptul de terapie intensivă este o consecință a folosirii medicale a materialelor plastice.

Revoluția plasticului a avut efecte spectaculoase în maternități. A fost premisa necesară a standardizării medicalizării nașterii la care asistăm în zilele noastre. Astăzi este banal să vezi o femeie în travaliu, al cărei braț este conectat la o perfuzie intravenoasă - o pungă de plastic care se prelungește cu un tub de plastic, în vreme ce un cateter este introdus în zona ei epidurală. Oamenii din generația mea înțeleg că aceasta este o situație absolut nouă. Ne aflăm într-o situație fără precedent, iar prioritatea este să articulăm întrebările potrivite în privința ei.

Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere (note de lectură) – 12

(Note de lectură din volumul lui M. Odent – Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11. Sublinierile ne aparțin.)

11. FERESTRE CĂTRE VIITOR

Mulți oameni din societatea noastră preferă să moară la spital, pur și simplu pentru că spitalele sunt considerate acum locurile obișnuite pentru a muri. [...]

Nimeni nu ar trebui să-i oprească pe bebeluși să doarmă cu mamele lor. Acest lucru nu implică nici o cheltuială, nu necesită nici un echipament și se află dincolo de controlul marilor instituții.

În întuneric, simțul predominant al bebelușului - vederea - se odihnește. În locul lui, bebelușul trebuie să-și folosească simțul atingerii prin contactul direct cu pielea, și simțul mirosului.

De asemenea, și mama are nevoie de prezența bebelușului. Oricine  cunoaște dificultățile de alăptare din societatea noastră știe că una dintre principalele explicații pentru acestea este faptul că mamele sunt separate de copii în timpul nopții.

Dacă mamele nu mai dorm cu bebelușii lor, asta se întâmplă pentru că cineva le tot spune că ăsta este un obicei prost. [...] Unii avertizează că ar exista un risc de a strivi bebelușul noaptea în pat, dar acest lucru pur și simplu nu se întâmplă - mamele sunt conștiente de bebeluș chiar și în timp ce dorm. De asemenea, se cunoaște că mamele au un tipar de somn care exclude somnul adânc (stadiul al patrulea). În plus, un bebeluș sănătos știe să se protejeze, astfel că va da alarma dacă este deranjat de așternut sau de vreo pătură.

Toate femeile care dorm cu bebelușii lor spun cât de ușor este să alăptezi în timpul nopții, fără a te trezi de tot. Ele știu cum își folosește bebelușul simțul mirosului pentru a găsi sfârcul.