Nașterea în epoca plasticului (note de lectură) - 6

(Note de lectură din volumul lui Michel Odent – Nașterea în epoca plasticului. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3, 4, 5. Sublinierile ne aparțin.)

12. STRATEGII DE VIITOR

Astăzi, numărul femeilor care dau naștere copilului și elimină placenta fără a fi asistate farmacologic este atât de mic, încât strategiile obstretice (de mai jos), inspirate dintr-o abordare precaută, pot să pară nerealiste.

Din cauza completei lipse de certitudine științifică, există motive serioase de a evita folosirea unor cantități mari de oxitocină sintetică în travaliile prelungite, oxitocină asociată adesea cu anestezia epidurală, cu riscul finalizării prin forceps, ventuză sau chiar cezariană.

Există motive serioase pentru a evita cezarienele planificate dinainte de travaliu. Atunci când se planifică o cezariană înainte de începerea travaliului, nu există nici o garanție că bebelușul - în special plămânii săi - este perfect matur. Hormonii materni și fetali asociați cu progresul travaliului contribuie la maturizarea plămânilor. Riscurile ridicate de probleme respiratorii sunt bine documentate. 

În general, o cezariană fără un travaliu prealabil implică faptul că fătul nu a participat la inițierea travaliului. De asemenea, implică faptul că fătului nu i s-a dat oportunitatea de a-și declanșa sistemul propriu de hormoni de stres. Dificultățile în alăptare sunt mult mai probabile decât în cazul unei cezariene precedate de travaliu.

13. CUM SĂ INTERPRETĂM DURERILE FACERII

Nașterea în epoca plasticului (note de lectură) - 5

(Note de lectură din volumul lui Michel Odent – Nașterea în epoca plasticului. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3, 4. Sublinierile ne aparțin.)

11. CE E DE ÎNVĂȚAT DE LA NAȘTERILE ACASĂ

Filmările cu nașteri acasă sunt mesaje vizuale care întăresc și mai mult condiționarea culturală (deja profund înrădăcinată) că o femeie poate naște numai dacă este înconjurată de oameni care contribuie cu energia și expertiza lor. Acesta este exact opusul mesajului corect: nevoia de bază din timpul travaliului este de "a te simți în siguranță fără a te simți observată".

Nașterile nemedicalizate sunt de cele mai multe ori sigure - la naștere, nu există nimic urgent de făcut, în afara faptului de a te asigura că mamei și fătului nu le e frig.

Unul dintre principalele obstacole ale nașterilor ușoare - în special al celor de acasă - este comuna utilizare excesivă a limbajului. Am o colecție imensă de întrebări inutile, comentarii inutile și sfaturi inutile provenind de la martorii bine intenționați ai nașterii. 

Ferestre către pântec (note de lectură) - 4

(Note de lectură din volumul lui David Chamberlain – Ferestre către pântec. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3. Sublinierile ne aparțin.)

6. NENĂSCUTUL INTELIGENT

Cele șapte tipuri de inteligență propuse de Gardner în cartea sa, Frames of Mind (1983), sunt: 1. lingvistică, 2. muzicală, 3. logico-matematică, 4. spațială, 5. corporal-kinestetică, 6. intrapersonală, 7. interpersonală.

Câțiva oameni încă mai insistă că am avea nevoie de limbaj înainte de a deveni inteligenți, dar acest lucru trece cu vederea inteligența de care este nevoie încă de la început pentru a învăța o limbă. 

Psihologii Anthony deCasper și Melanie Spence sunt celebri pentru un experiment inteligent în care mamele au fost rugate să le citească copiilor din pântece, de două ori pe zi, timp de șase săptămâni înainte de naștere, povestea Pisicul din pălărie (Cat in the Hat). După naștere, când bebelușilor le-a fost dată ocazia să sugă pe fundalul sonor cu diverse înregistrări, aceștia au preferat să sugă în ritmul familiar al poveștii Pisicul din pălărie mai degrabă decât pe ritmul altei povești alternative. Și alte experimente ale acelorași cercetători confirmă teoria procesării limbajului dinainte de naștere. 

Când eram la o emisiune la un post de radio din Dallas, Texas, un tătic pe nume Chad, mi-a raportat următorul eveniment: "Atunci când soția mea era gravidă în șase luni, i-am citit Hobbitul. Ne-a luat vreo câteva luni. Când copilul nostru era cam de patru ani, m-a rugat să îi citesc acea poveste. Când i-am citit-o, mi-a spus: "Tati, am mai auzit povestea asta!". "Nu, nu se poate. Niciodată nu ți-am citit-o.". Pe măsură ce o citeam, copilul tot insista că i-am mai citit-o. Și eu tot îi spuneam că nu i-am mai citit-o niciodată... până când soția și-a amintit dintr-od dată: "Ba da, i-ai mai citit-o, în fiecare zi, când eram gravidă cu el!..."

Ferestre către pântec (note de lectură) - 3

(Note de lectură din volumul lui David Chamberlain – Ferestre către pântec. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2. Sublinierile ne aparțin.)

5. RECALCULAREA SIMȚURILOR: 12, NU 5

Eșecul aprecierii acestui continuum al "simțurilor chimice" (miros și gust) în perioada prenatală și postnatală a dus la crearea unor protocoale medicale nepotrivite, care separă bebelușii de mamele lor și dau naștere la interferențe inutile în procesul alăptării, în cazul nașterilor la spital.

La University College din Londra, echipele care executau transfuzii de sânge fetal au remarcat că feții nenăscuți răspundeau la penetrarea intrauterină a acului prin "mișcări corporale și respiratorii viguroase". O mostră de sânge a scos la iveală un întreg flux de hormoni de stres - nivelul cortizolului crescuse cu cca. 600%, iar betaendorfinele - cu aproape 200%. Copiii nenăscuți reacționau la durere în același fel în care reacționează copiii mai mari și adulții. Cercetătorii au concluzionat că axa fetal-hipotalamică-pituitară, sensibilă la stres, este funcțională cel puțin de la începutul celui de-al doilea trimestru (în jurul vârstei concepționale de 13 săptămâni). Prin contrast, ei au descoperit că atunci când copiii prematuri erau ținuți piele-pe-piele de către mamă, în unitățile de terapie intesivă neontală, nivelurile de substanțe chimice din sângele fătului, asociate cu stresul, scădeau.

Copiii care se confruntă cu durerea în timpul gestației au un handicap serios, deoarece ei nu sunt încă echipați cu căile nervoase care să modereze durerea - care se vor dezvolta curând după naștere, iar celulele lor senzoriale servesc inițial suprafețe mai mari de piele, ceea ce înseamnă că ei simt durerea pe o suprafață mai mare a corpului lor.

Experimente controlate au demonstrat că, atunci când copiii prematuri sunt mângâiați cu blândețe câte 15 minute de trei ori pe zi timp de 10 zile, aceștia prezintă schimbări exponențiale ale metabolismului și creșterii în greutate, la aceeași cantitate de hrană primită. Ca urmare, copiii care au fost mângâiați astfel au fost externați cu câteva zile mai devreme decât omologii lor. Mai departe, când au fost examinați din nou, la vârsta de 15 luni, copiii masați prezentau o dezvoltare cognitivă accelerată în comparație cu copiii care nu au fost masați.

Experimentele au arătat în mod repetat avantajele stimulării tactile potrivite: copiii care sunt atinși cu delicatețe sunt mai relaxați, dorm mai bine și se dezvoltă mai activ și mai cu viață. Ca reacție la masaj, nivelurile hormonilor de stres precum cortizolul sau betaendorfinele scad puternic în vreme ce crește producția de celule ale sistemului imunitar.

Nașterea în epoca plasticului (note de lectură) - 4

(Note de lectură din volumul lui Michel Odent – Nașterea în epoca plasticului. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3. Sublinierile ne aparțin.)

9. CĂI DE CERCETARE PROMIȚĂTOARE

Concluziile sunt simple, de vreme ce oamenii sunt mamifere: pentru a da naștere, o femeie trebuie să se simtă în siguranță, să nu se simtă observată și să fie într-un loc suficient de cald. 

Sfatul atât de răspândit de a sta în picioare și de a te plimba în timpul travaliului, bazat pe ideea simplistă că gravitatea poate facilita ieșirea bebelușului, nu ia în calcul premisa obligatorie a unui travaliu corect: un nivel redus de adrenalină. [...] Atunci când toți mușchii voluntari sunt în repaus, nevoia de glucoză este redusă dramatic.

Limbajul este un stimulent specific al cortextului uman. Acest lucru implică faptul că, în situații asociate cu activitatea intensă a structurilor arhaice ale creierului - precum nașterea, expunerea la limbaj trebuie să fie evitată. Cu alte cuvinte, perspectiva psihologică bazată pe conceptul inhibițiilor neocorticale este un mod a redescoperi importanța tăcerii. [...] Un pas important ar fi să evităm întrebările. A încerca să dai un răspuns unei întrebări implică activarea neocortexului.

Lumina este un alt bine-cunoscut stimulent al neocortexului. Toate procesele fiziologice care sunt asociate cu o activitatea neocorticală redusă sunt facilitate de întuneric. [...] Este remarcabil faptul că, atunci când femeile nu sunt influențate de ceea ce au citit sau de ceea ce au fost învățate, ele găsesc adesea posturi care tind să elimine orice stimulare vizuală - de exemplu, "în patru labe", ca și cum s-ar ruga.

Ferestre către pântec (note de lectură) - 2

(Note de lectură din volumul lui David Chamberlain – Ferestre către pântec. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1. Sublinierile ne aparțin.)

4. MIȘCARE ȘI EMOȚIE: LIMBAJUL CORPORAL AL BEBELUȘULUI

Casa de apă a pântecului nu are margini ascuțite și, ca și copilul din ea, nu are suprafețe plane.

Observatorii au remarcat că embrionii mici se întind exact așa cum se întind bătrânii - întotdeauna printr-o mișcare lentă, începând cu capul îndreptat spre înapoi, apoi continuând cu arcuirea trunchiului și ridicarea brațelor!

Un studiu-pionier a făcut observații periodice asupra a 12 feți de la 5 la 38 de săptămâni, estimezând proporția timpului petrecut în repaus și activitate. Totalul activității fetale a ajuns la o sumă totală de 9 săptămâni, ocupând cam 20-30% din timpul de observație. Restul a fost repaus. [...] Toate acestea ne spun ceva despre ritmul vieții fetale, sugerând existența a unei activități preponderente în perioada timpurie a sarcinii și mai lungi etape de repaus în sarcina avansată.

O altă formă remarcabiă de mișcare spontană în uter, expusă de ultrasunete, este REM (rapid eye movement), o mișcare specială, asociată cu faza de visare a somnului. Părinții văd aceste mișcări la nou-născuții lor, iar asistentele medicale le remarcă și mai devreme în cazul copiilor născuți prematur. Marea surpriză este să descoperi că există REM la numai 21 de săptămâni după concepție. Această visare, care apare atât de devreme și este atât de persistentă a dus la numeroase speculații în privința scopului ei. Cei mai mulți dintre experți tind acum să favorizeze teoria că visarea este un exercițiu important care joacă un rol critic în dezvoltarea creierului.

Nașterea în epoca plasticului (note de lectură) - 3

(Note de lectură din volumul lui Michel Odent – Nașterea în epoca plasticului. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2. Sublinierile ne aparțin.)

7. DACĂ AȘ FI EU COPILUL...

Ca medic, am luat adesea decizii după ce mi-am pus întrebarea: "Dacă aș fi eu copilul, ce aș alege?"

Atâta vreme cât cunoașterea noastră este limitată, ar trebui să avem abordări precaute.

Cu mult timp înainte de naștere, femeile sunt avertizate de medici că, dacă bebelușii lor nu se nasc la o anumită dată prestabilită, li se va induce travaliul. Primul efect al unor asemenea atitudini este că din ce în ce mai multe femei se îndoiesc de a fi capabile să înceapă travaliul fără ajutorul doctorilor.

Un travaliu indus este mult mai dificil decât un travaliu care a început spontan. De obicei, el duce la nevoia de anestezie epidurală, care, la rândul ei, duce cel mai adesea la o cascadă de intervenții, culminând cu vacuumul, forcepsul sau cezariana de urgență. "Epidemia inducerii travaliului" este un factor care explică ratele crescute de cezariene pe tot globul.

Naștere fără frică. Principiile și practica nașterii naturale (note de lectură) – 4

(Note de lectură din volumul lui Grantly Dick-Read – Naștere fără frică. Principiile și practica nașterii naturale. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3. Sublinierile ne aparțin)

Capitolul 5. Durerea din timpul nașterii

Nu există nicio funcție fiziologică a corpului care să ducă la creșterea durerii în cursul normal al sănătății. Dacă impulsurile naturale care ar trebui să se producă devin inconfortabile, de obicei indică faptul că echilibrul fiziologic este perturbat. 

[...] singurii stimuli de durere pe care îi poate înregistra uterul sunt tensiunea excesivă sau ruptura efectivă a țesuturilor. Durerea în travaliu trebuie să rezulte ori dintr-unul, ori din celălalt din acești doi stimuli. Deci trebuie să ne întrebăm: natura a intenționat ca nașterea să fie asociată de rupere sau tensiune vătămătoare? Și dacă da, de ce această structură importantă nu s-a adaptat funcției sale, în conformitate cu legea profesorului Julius Wolfe, care spunea pe scurt: "Structura este adaptată funcției sale" ? Dacă natura nu intenționează această rupere sau vătămare, atunci acei receptori sunt acolo doar ca să răspundă numai unor stimuli, alții decât cei normali. Trebuie să ne întrebăm: împotriva a ce se apără uterul prin transmiterea de senzații de durere în timpul îndeplinirii unei funcții absolut naturale? Perfecțiunea fiziologică a corpului uman nu cunoaște paradox mai mare decât durerea în timpul nașterii normale.

Ferestre către pântec (note de lectură) - 1

(Note de lectură din volumul lui David Chamberlain – Windows to the Womb: Revealing the Conscious Baby from Conception to Birth, North Atlantic Books, 2013. Sublinierile ne aparțin.)

1. PRIMA GENERAȚIE CARE VEDE ȘI AFLĂ

Știința sonografiei a fost inventată inițial pentru a expune pozițiile submarinelor în primul război mondial. Prin anii 50 a fost utilizată de către medici și ingineri din Glasgow, Scoția, pentru a detecta tumorile ascunse în abdomen. Unele dintre aceste "tumori" s-au dovedit a fi copii care pluteau în marea amniotică.

Un clinician specialist în ultrasunete pe care îl cunosc are obiceiul de a-i întreba frații mai mari care intră în cabinet împreună cu mamele lor însărcinate: "Știți că acest bebeluș vă cunoaște, nu?" Apoi îi încurajează să îi salute pe copii din burtică sau să le spună "te iubesc" în timp ce le monitorizează reacțiile pe monitorul de ultrasunete. De cele mai multe ori, copiii din pântece se animează, lovesc și își deschid gurițele de emoție. Asemenea observații cu ultrasunete nu numai că îi educă pe frații mai mari, dar provoacă teoriile clasice de psihologia dezvoltării și ne oferă răspunsuri la întrebări extrem de vechi, până acum neelucidate.

După 200 de observații cu ultrasunete pe laringe, cercetătorul spaniol C. Lopez Ramon y Cajal a remarcat că cel mai timpuriu act de înghițire are loc la 13 săptămâni după concepție, cele mai timpurii mișcări respiratorii au loc la 15 săptămâni și cele mai timpurii mișcări de emitere a sunetelor au loc la 18 săptămâni.