SCRISOARE ÎNTREDESCHISĂ CĂTRE DNA. DEPUTAT ANDREEA PAUL VASS, MAMĂ DE WEEKEND

Motto: “Cele mai vătămătoare trei dependențe: de heroină, de carbohidrați și de un salariu lunar”

“… poți controla mult mai bine un sclav dacă îl convingi că este un salariat”

“Între gheață și apă nu există o stare intermediară, însă există una între viață și moarte: serviciul”

(Nassim Nicholas Taleb)




Stimată doamnă Andreea Paul (Vass),

În mod normal nu ar fi trebuit să vă scriu despre deja celebra Dvs. postare cu nașterea planificată sâmbăta.

În primul rând, pentru că sunt bărbat – iar bărbații nu ar trebui să aibă prea multe păreri cu privire la naștere, întrucât nașterea este, absolut previzibil, ceva care ține exclusiv de femei. Dar cum fac parte, spre norocul meu, din puținii bărbați care au stat alături de soțiile lor absolut TOT travaliul, și-au ținut copilul în brațe la câteva minute după naștere, i-au clampat ei înșiși cordonul ombilical și au văzut live și necenzurat o placentă, vă rog să contați pe familiaritatea mea cu subiectul.

În al doilea rând – sunt apolitic și nu mă mai uit la televizor de vreo 10 ani (mă simt OK, nu am avut sevraje, dorm bine, mănânc cu poftă, sunt o dovadă vie că există viață și în afara TV-ului. Ca și în afara politicii). Chestia asta îmi permite luxul de a nu ști cine este sau a fost ministru la cutare minister sau care sunt “numele grele” și “culisele” politicii de azi. Și, vorba unui prieten, sper să pot reuși la un moment dat performanța de a nu ști cum îl cheamă pe președintele României. Ca urmare, sper să nu mi-o luați în nume de rău, dar până când a început să circule postarea Dvs., chiar nu am știut cine sunteți. Bine, nici acum nu știu mare lucru, dar văd, totuși, că pagina Dvs. publică e destul de accesată, deci sunteți urmărită și probabil învestită cu încredere de destul de mulți români. Evident, cu cât sunteți mai apreciată, cu atât sunteți (sau ar trebui să fiți) mai responsabilă pentru ceea ce spuneți. De asta vă și scriu.

Înainte a trece la “fondul” problemei, vă semnalez o primă eroare. Spuneați, în celebra postare (pe care ulterior ați editat-o, ștergând și comentariile aferente), chiar la început, că v-ați sacrificat mult pentru a vă dedica “politicii, adică dumneavoastră, comunității”. Sincer, m-a cam speriat ușurința cu care ați pus semnul egal între politică și comunitate. Nu de alta, dar eu – împreună cu mulți alți prieteni la fel de apolitici – deși aparținem comunității, nu se simțim absolut deloc reprezentați de clasa politică (nici de partidul Dvs., nici de partidul opus Dvs., de UDMR nu mai povestesc). Prin urmare, de la bun început, vă rog mult de tot să nu vă mai sacrificați pentru mine, nici pentru soția mea, nici pentru copiii mei actuali și viitori. Nu are nimeni nevoie de politicieni care se sacrifică nebunește – din contră, avem nevoie de exact opusul: politiceni cu simțul realității, proporțiilor și măsurii. Deci, vă rog, fără jertfe spectaculoase pe sfântul altar parlamentar. Cu atât mai mult cu cât prețul sacrificiului este – Dumnezeule! - un copil (iar copiii, nu are rost să vă amintesc, nu au nici o vină). Ah, apropos de copil…

… Nu vă scriu acum ca să vă spun că, în calitatea Dvs. de mamă, ar fi trebuit să vă puneți multe întrebări înainte de a trece la cezariană, indiferent dacă ziua aleasă era sâmbătă, joi sau mai pe la sfârșitul lui ianuarie, ca să iasă vărsător. Îmi pare rău, sună foarte politically incorrect, dar în afara unor situații extrem de speciale – trombofilie, sindrom antifosfolipidic, lupus anticoagulant etc. - cezariana este un moft. Și încă un moft foarte costistitor, cu riscuri mari și efecte pe măsură, mai ales din punctul de vedere al fiziologiei nou-născutului! Nu o spun eu, o spun Michel Odent, Grantly Dick-Read și alți ginecologi celebri (total nemediatizați în România, țara cu cea mai mare rată a cezarienelor din Europa). V-aș putea trimite o listă cât toate zilele cu referințe medicale în acest sens, dar, repet, nu e ăsta scopul mesajului meu. Oricum, la următorul copil, poate ar fi bine să luați în considerare și alternativa asta. Pentru binele lui. Și, ca om politic, poate dați o mână de ajutor la conștientizarea marilor dezavantaje ale cezarienei. Dr. Raed Arafat a făcut-o acum câțiva ani dar el are un defect – e bărbat, implicit recomandările lui cu privire la naștere nu pot avea același impact cu al unei femei. Așa că, dacă vreți să faceți un mare bine femeilor și nou-născuților din România, începeți de aici, din propriul Dvs. cămin.

PARTEA A 2-A A NAȘTERII ACASĂ, CA ÎN EVUL MEDIU! MĂRTURIA MAMEI!

*** După cum am promis, publicăm partea a 2-a a poveștii nașterii acasă ca în Evul Mediu. După declarația tatălui, vă invităm să citiți mărturia mamei cu pricina și finalul complet imprevizibil.***

Recunosc, atunci când a început aventura visam să ajung să scriu această poveste.

Cred că multă lume cunoaște sentimentul: sperăm să fie bine, în același timp încercăm să nu ne creăm așteptări prea mari ca să ne auto-ferim de dezamăgiri. Cel puțin eu așa funcționez. Așa că în timpul întregii aventuri am încercat să nu mă gândesc obsesiv la final, ci să fac ce-mi stă în putință pentru momentul prezent, dar cu perspectiva finalului ”dorit” în minte.

Nașterea nu este o știință, dar nu mai este nici un instinct. Nimic din jurul nostru nu ne mai stimulează să fim instinctuale ca mame, nici în sarcină, nici în procesul nașterii și cred că nici apoi, în creșterea copiilor. Eu am simțit nevoia să îmi completez sau să îmi confirm slabele instincte prin informare. De aici și până la găsirea oamenilor potriviți care să îmi fie alături a fost doar un pas, mare, dar doar unul.

80% din această poveste se datorează oamenilor potriviți.

Începusem să mă informez total dezinteresat, înca dinainte să rămân însărcinată despre naștere în general și ca orice femeie auzisem diverse povești mai mult sau mai puțin grozave, dar în orice caz tabuizate. Impresia generală era că nașterea trebuie să se întâmple și se întâmplă cumva, nu prea ai ce face, nu deții controlul, per total e ceva complet neplăcut, dar din fericire se uită și trece. Pe acest fond solid construit de către mass media, societate și de poveștile din jur îmi era și mie frică de naștere, mi se părea ceva oribil, umilitor, insuportabil de dureros etc.

Însă uitându-mă înapoi îmi dau seama din nou de cum funcționează principiul ”nimic nu e întâmplator”. Cu câțiva ani în urmă, căutând cu totul altceva pe internet am găsit o cărțulie despre naștere, scrisă de o mamă care se hotărâse să-și nască acasă cel de-al 3-lea copil și argumenta de ce. Din nou povești sinistre din spitale, dar în plus explica foarte frumos procesul nașterii, altfel decât mi-l imaginasem. Am dat uitării povestea asta până când am rămas însărcinată.

CA ÎN EVUL MEDIU! O FEMEIE DIN BUCUREȘTI A VRUT SĂ NASCĂ ACASĂ! E ABSOLUT INCREDIBIL CUM S-A TERMINAT! (PARTEA 1)

***La sfârșitul lunii iunie 2015, o femeie gravidă din București a refuzat să meargă la spital și a încercat să nască acasă, însoțită doar de o moașă, de o asistentă a moașei și de soțul ei. Rezultatul acestei decizii riscante este cu totul și cu totul neașteptat! Reporterii ziarului Adevărul Absolut publică în exclusivitate un material-bombă cu mărturiile celor doi părinți. Iată, pentru început, relatarea soțului: ***

Primul, “cel mai primul” lucru pe care l-am învățat de când cu treaba asta cu nașterea acasă a fost că dacă îți trece prin cap să naști acasă în România, primești cadou din partea societății un maldăr de etichete gata de lipit pe frunte. Așa că e bine să încep cu un mic disclaimer despre noi, pentru cei care pleacă deja cu niște ideiuțe preconcepute: nu suntem genul neo-hippie. Nici punk. Nici vama-veche. Nu te oprim pe stradă să-ți cerem “o țâgare”. Nu credem că omenirea a fost creată de o populație de șerpilieni cu libido ridicat și nici că la nașterea noastră a asistat vărul de-al doilea al lui Zalmoxes, că Zalmoxes avea altă obligație. Nu suntem nici genul turbonaționalist care și-ar broda motive populare românești și pe capacul de la WC. Apropo de WC, pe cuvânt că ne pricepem să-l folosim, indiferent dacă se acționează cu buton sau lănțișor și, wow!, chiar dacă e turcesc. Folosim cu regularitate săpun și deodorant (iar nevastă-mea, fie vorba între noi, pare să aibă o pasiune secretă pentru Domestos). Nu ne îmbrăcăm în saci de iută și opinci. Nu ne hrănim cu rădăcini și fructe culese din apropierea peșterii unde domiciliem. Iar cazierele noastre sunt curate ca o trusă medicală proaspăt sterilizată.

NELĂMURIREA NR. 1. DESPRE MEDICI

Apropo, că am zis “medicală” – e musai să știți de la bun început că n-avem a priori o problemă nici cu instituția spitalului și nici cu cea mai mare parte dintre medici. Dar, fiindcă a venit vorba -  aici e ceva ce nu înțeleg nici în ruptul capului: pe de o parte, aproape că nu există român care să fi trecut printr-un spital din țară fără să fi avut parte de experiențe traumatice. Că 3 ore de stat la coadă la urgențe. Că asistente obraznice care vor șpagă. Că medici care dau diagonstice sau tratamente aiurea și, evident, vor șpagă. Că au cumpărat din banii lor tifon și seringi. Că mulți în salon. Că mâncare proastă. Că boli luate din spital. Că toalete mizere. Etc-etc-etc, nu mai stric tastatura de pomană, știți foarte bine despre ce e vorba. Se știe – spitalele din România sunt sinistre. Buuuuuuuun. Spitalele din România sunt sinistre până când spui cuiva, cu glasul tremurând, că nevastă-ta ar vrea, dacă se poate desigur, să nască acasă. Și atunci, brusc, pentru cel căruia i-ai dat vestea (printr-un miracol pe care cercetătorii britanici nu îl pot explica) spitalele din România se dau de trei ori peste cap și se prefac în Case ale Speranței, Temple ale Sănătății, Spații Sacre ale Igienei, Siguranței și Deontologiei și, în general, în singurul loc în care poate să nască o femeie normală! (cred că v-am zis că nevastă-mea e o femeie normală, nu? Normală în sensul că nu e anormală, asta am vrut să zic.). Mă rog, aici de obicei urmează un scurt moment de perplexitate a interlocutorului și, după caz, ori o tăcere jenată (de genul: ”nu știam că ești din evul mediu. Poate e mai bine să vorbim despre vreme. Nu ți se pare că e cald azi?”), ori, și mai palpitant, un potop de acuze – că “se pot întâmpla atâtea”, că am văzut io la televizor, că cine moașă-sa pe gheață e moașa aia care vine să o asiste la naștere, că ce faci dacă copilu’ are cordonul înfășurat de optișpe ori în jurul gâtului și iese din maică-sa direct cu el în dinți? Degeaba le spui că nu trebuie să pui răul înainte, că nu trebuie să facă exces de senzaționalism pe tema copilului tău, că totul e ok, ecografiile sunt bune, moașa pricepută, grijulie și cu recomandări beton și nevasta, mai ales ea, e împăcată și liniștită de parcă zici că se pregătește de plimbat desculță pe plajă la Ibiza, nu de dureri, scrâșnete și urlete. Degeaba le spui că moașa nu are pretenția că ar substitui medicul și, în caz de orice eventuală complicație, tot moașa e prima care spune “hai la spital”. Degeaba le spui că mașina e parcată în fața scării și că ajungem la cel mai apropiat spital în 5 minute (și asta respectând semafoarele și cedând trecerea).

Ferestre către pântec (note de lectură) - 6

(Note de lectură din volumul lui David Chamberlain – Ferestre către pântec. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3, 4, 5. Sublinierile ne aparțin.)

POSTFAȚĂ

Așa cum istoria va dovedi, "oamenii de știință" le-au răpit bebelușilor plânsetele, insistând că plânsetele sunt fără rost sau la întâmplare, le-au răpit bebelușilor zâmbetele, numindu-le coincidențe sau doar provocate de gaze, le-au răpit bebelușilor cele mai vechi amintiri, considerându-le fantezii și le-au răpit durerea, numit-o "reflex". Nici una dintre aceste declarații nu se bazează pe cercetări; sunt doar teorii care perpetuează prejudecăți vechi, care justifică ritualurile dure ale nașterii, întârziind descoperirea naturii sensibile a bebelușilor. 

Marea majoritate a bebelușilor care ajung în spitale în ziua de azi este întâmpinată de specialiști medicali care încă nu sunt siguri dacă bebelușii văd, simt durerea, învață sau memorează ceea ce li se întâmplă. Medici bine intenționați, supuși propriilor protocoale, execută proceduri dureroase, fiind siguri de faptul că acestea nu îi vor afecta pe copii, neproducând pierderi pe termen lung. Ei visează.

Cu numai un secol în urmă, experții în pediatrie și psihologie susțineau că nou-născuții sunt virtual orbi, nu disting culorile, nu-și pot identifica propriile mame și nu aud decât "ecouri". Am presupus că bebelușii nu sunt afectați de schimbările bruște de temperatură survenite la naștere, iar manualele noastre tratau emoția ca pe ceva care nu este real pentru bebeluși până târziu după naștere.

Ferestre către pântec (note de lectură) - 5

(Note de lectură din volumul lui David Chamberlain – Ferestre către pântec. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3, 4. Sublinierile ne aparțin.)

7. ÎN PÂNTECE SE ÎNVAȚĂ, SE ÎNVAȚĂ, SE ÎNVAȚĂ

Pe măsură ce metodele de cercetare s-au îmbunătățit, dovezile existenței memoriei prenatale și perinatale au devenit din ce în ce mai remarcabile. Experimentele au dezvăluit că există memoria anumitor pasaje muzicale sau povești, recunoașterea anumitor voci, memoria anumitor sunete din limba natală și chiar recunoașterea poezioarelor pentru copii citite pe când copiii încă se aflau în pântec.

Psihologul Peter Hepper de la Universitatea din Queens a organizat un experiment modest cu 20 de mame însărcinate, dintre care jumătate preferau usturoiul și-l foloseau la gătit, iar cealaltă jumătate nu folosea deloc usturoi. În intervalul de 28 de ore de la naștere, copiii acestor femei au observați, în pătuțurile lor, dacă acceptă sau resping o bandă de test cu usturoi. Cele două grupuri au reacționat foarte diferit. Copiii ai căror mame nu consumau usturoi au considerat mirosul ca fiind neplăcut și l-au respins, în vreme ce copiii ai căror mame consumaseră usturoi și-au manifestat interesul pentru banda de test - aceasta este o dovadă a învățării din experiența personală din uter.

*Un studiu internațional din 1988, cuprinzător și probabil unic în lume, la care au colaborat psihologi și psihiatri din Finlanda, Cehia și Suedia a avut ca subiect diferențele pe termen lung dintre copiii doriți și cei nedoriți. În Suedia, subiecții au fost urmăriți până la vârsta de 25 de ani, în Praga până la 20-35 de ani, iar în Finlanda până la 16 ani:

Nașterea în epoca plasticului (note de lectură) - 7

(Note de lectură din volumul lui Michel Odent – Nașterea în epoca plasticului. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3, 4, 5, 6. Sublinierile ne aparțin.)

15. INDUSTRIALIZAREA NAȘTERII ÎN EPOCA PLASTICULUI IEFTIN 

(continuare)

Scanarea cu ultrasunete în timpul sarcinii a devenit simbolul îngrijirii prenatale moderne. Este cel mai costisitor element al nașterii. Are adesea un efect de nocebo. O serie de studii a comparat efectele asupra rezultatelor nașterii ale scanării rutiniere cu ultrasunete în comparație cu folosirea selectivă a scanărilor. Un studiu american a implicat mai mult de 15.000 de femei însărcinate. Ultima frază a articolului este irevocabilă: "Rezultatele acestui studiu indică precis faptul că scanarea cu ultrasunete nu îmbunătățește rezultatele perinatale în practica curentă din SUA".

Este posibil ca, în viitor, o nouă generație de studii (din cadrul cercetării sănătății primordiale) vor pune sub semnul îndoielii siguranța absolută a expunerilor repetate la ultrasunete în timpul vieții fetale.

Efectul regretabil al evăluării repetate a concentrației de hemoglobină este faptul că, în toată lumea, milioane de femei însărcinate sunt informate în mod greșit că sunt anemice, administrându-le suplimente de fier. Există o tendință de a nu lua în considerare efectele secundare ale fierului (constipație, diaree, arsuri etc.) și faptul că fierul inhibă absorbția unui factor de creștere atât de important precum zincul.

Trebuie să reținem faptul că toate aspectele vieții noastre, inclusiv modul în care se nasc copiii, pot fi puternic influențate de avansuri tehnice spectaculoase. Aceasta este lecția pe care o putem învăța din istoria plasticului.

Nașterea în epoca plasticului (note de lectură) - 6

(Note de lectură din volumul lui Michel Odent – Nașterea în epoca plasticului. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3, 4, 5. Sublinierile ne aparțin.)

12. STRATEGII DE VIITOR

Astăzi, numărul femeilor care dau naștere copilului și elimină placenta fără a fi asistate farmacologic este atât de mic, încât strategiile obstretice (de mai jos), inspirate dintr-o abordare precaută, pot să pară nerealiste.

Din cauza completei lipse de certitudine științifică, există motive serioase de a evita folosirea unor cantități mari de oxitocină sintetică în travaliile prelungite, oxitocină asociată adesea cu anestezia epidurală, cu riscul finalizării prin forceps, ventuză sau chiar cezariană.

Există motive serioase pentru a evita cezarienele planificate dinainte de travaliu. Atunci când se planifică o cezariană înainte de începerea travaliului, nu există nici o garanție că bebelușul - în special plămânii săi - este perfect matur. Hormonii materni și fetali asociați cu progresul travaliului contribuie la maturizarea plămânilor. Riscurile ridicate de probleme respiratorii sunt bine documentate. 

În general, o cezariană fără un travaliu prealabil implică faptul că fătul nu a participat la inițierea travaliului. De asemenea, implică faptul că fătului nu i s-a dat oportunitatea de a-și declanșa sistemul propriu de hormoni de stres. Dificultățile în alăptare sunt mult mai probabile decât în cazul unei cezariene precedate de travaliu.

13. CUM SĂ INTERPRETĂM DURERILE FACERII

Nașterea în epoca plasticului (note de lectură) - 5

(Note de lectură din volumul lui Michel Odent – Nașterea în epoca plasticului. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3, 4. Sublinierile ne aparțin.)

11. CE E DE ÎNVĂȚAT DE LA NAȘTERILE ACASĂ

Filmările cu nașteri acasă sunt mesaje vizuale care întăresc și mai mult condiționarea culturală (deja profund înrădăcinată) că o femeie poate naște numai dacă este înconjurată de oameni care contribuie cu energia și expertiza lor. Acesta este exact opusul mesajului corect: nevoia de bază din timpul travaliului este de "a te simți în siguranță fără a te simți observată".

Nașterile nemedicalizate sunt de cele mai multe ori sigure - la naștere, nu există nimic urgent de făcut, în afara faptului de a te asigura că mamei și fătului nu le e frig.

Unul dintre principalele obstacole ale nașterilor ușoare - în special al celor de acasă - este comuna utilizare excesivă a limbajului. Am o colecție imensă de întrebări inutile, comentarii inutile și sfaturi inutile provenind de la martorii bine intenționați ai nașterii. 

Ferestre către pântec (note de lectură) - 4

(Note de lectură din volumul lui David Chamberlain – Ferestre către pântec. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3. Sublinierile ne aparțin.)

6. NENĂSCUTUL INTELIGENT

Cele șapte tipuri de inteligență propuse de Gardner în cartea sa, Frames of Mind (1983), sunt: 1. lingvistică, 2. muzicală, 3. logico-matematică, 4. spațială, 5. corporal-kinestetică, 6. intrapersonală, 7. interpersonală.

Câțiva oameni încă mai insistă că am avea nevoie de limbaj înainte de a deveni inteligenți, dar acest lucru trece cu vederea inteligența de care este nevoie încă de la început pentru a învăța o limbă. 

Psihologii Anthony deCasper și Melanie Spence sunt celebri pentru un experiment inteligent în care mamele au fost rugate să le citească copiilor din pântece, de două ori pe zi, timp de șase săptămâni înainte de naștere, povestea Pisicul din pălărie (Cat in the Hat). După naștere, când bebelușilor le-a fost dată ocazia să sugă pe fundalul sonor cu diverse înregistrări, aceștia au preferat să sugă în ritmul familiar al poveștii Pisicul din pălărie mai degrabă decât pe ritmul altei povești alternative. Și alte experimente ale acelorași cercetători confirmă teoria procesării limbajului dinainte de naștere. 

Când eram la o emisiune la un post de radio din Dallas, Texas, un tătic pe nume Chad, mi-a raportat următorul eveniment: "Atunci când soția mea era gravidă în șase luni, i-am citit Hobbitul. Ne-a luat vreo câteva luni. Când copilul nostru era cam de patru ani, m-a rugat să îi citesc acea poveste. Când i-am citit-o, mi-a spus: "Tati, am mai auzit povestea asta!". "Nu, nu se poate. Niciodată nu ți-am citit-o.". Pe măsură ce o citeam, copilul tot insista că i-am mai citit-o. Și eu tot îi spuneam că nu i-am mai citit-o niciodată... până când soția și-a amintit dintr-od dată: "Ba da, i-ai mai citit-o, în fiecare zi, când eram gravidă cu el!..."

Ferestre către pântec (note de lectură) - 3

(Note de lectură din volumul lui David Chamberlain – Ferestre către pântec. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2. Sublinierile ne aparțin.)

5. RECALCULAREA SIMȚURILOR: 12, NU 5

Eșecul aprecierii acestui continuum al "simțurilor chimice" (miros și gust) în perioada prenatală și postnatală a dus la crearea unor protocoale medicale nepotrivite, care separă bebelușii de mamele lor și dau naștere la interferențe inutile în procesul alăptării, în cazul nașterilor la spital.

La University College din Londra, echipele care executau transfuzii de sânge fetal au remarcat că feții nenăscuți răspundeau la penetrarea intrauterină a acului prin "mișcări corporale și respiratorii viguroase". O mostră de sânge a scos la iveală un întreg flux de hormoni de stres - nivelul cortizolului crescuse cu cca. 600%, iar betaendorfinele - cu aproape 200%. Copiii nenăscuți reacționau la durere în același fel în care reacționează copiii mai mari și adulții. Cercetătorii au concluzionat că axa fetal-hipotalamică-pituitară, sensibilă la stres, este funcțională cel puțin de la începutul celui de-al doilea trimestru (în jurul vârstei concepționale de 13 săptămâni). Prin contrast, ei au descoperit că atunci când copiii prematuri erau ținuți piele-pe-piele de către mamă, în unitățile de terapie intesivă neontală, nivelurile de substanțe chimice din sângele fătului, asociate cu stresul, scădeau.

Copiii care se confruntă cu durerea în timpul gestației au un handicap serios, deoarece ei nu sunt încă echipați cu căile nervoase care să modereze durerea - care se vor dezvolta curând după naștere, iar celulele lor senzoriale servesc inițial suprafețe mai mari de piele, ceea ce înseamnă că ei simt durerea pe o suprafață mai mare a corpului lor.

Experimente controlate au demonstrat că, atunci când copiii prematuri sunt mângâiați cu blândețe câte 15 minute de trei ori pe zi timp de 10 zile, aceștia prezintă schimbări exponențiale ale metabolismului și creșterii în greutate, la aceeași cantitate de hrană primită. Ca urmare, copiii care au fost mângâiați astfel au fost externați cu câteva zile mai devreme decât omologii lor. Mai departe, când au fost examinați din nou, la vârsta de 15 luni, copiii masați prezentau o dezvoltare cognitivă accelerată în comparație cu copiii care nu au fost masați.

Experimentele au arătat în mod repetat avantajele stimulării tactile potrivite: copiii care sunt atinși cu delicatețe sunt mai relaxați, dorm mai bine și se dezvoltă mai activ și mai cu viață. Ca reacție la masaj, nivelurile hormonilor de stres precum cortizolul sau betaendorfinele scad puternic în vreme ce crește producția de celule ale sistemului imunitar.

Nașterea în epoca plasticului (note de lectură) - 4

(Note de lectură din volumul lui Michel Odent – Nașterea în epoca plasticului. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3. Sublinierile ne aparțin.)

9. CĂI DE CERCETARE PROMIȚĂTOARE

Concluziile sunt simple, de vreme ce oamenii sunt mamifere: pentru a da naștere, o femeie trebuie să se simtă în siguranță, să nu se simtă observată și să fie într-un loc suficient de cald. 

Sfatul atât de răspândit de a sta în picioare și de a te plimba în timpul travaliului, bazat pe ideea simplistă că gravitatea poate facilita ieșirea bebelușului, nu ia în calcul premisa obligatorie a unui travaliu corect: un nivel redus de adrenalină. [...] Atunci când toți mușchii voluntari sunt în repaus, nevoia de glucoză este redusă dramatic.

Limbajul este un stimulent specific al cortextului uman. Acest lucru implică faptul că, în situații asociate cu activitatea intensă a structurilor arhaice ale creierului - precum nașterea, expunerea la limbaj trebuie să fie evitată. Cu alte cuvinte, perspectiva psihologică bazată pe conceptul inhibițiilor neocorticale este un mod a redescoperi importanța tăcerii. [...] Un pas important ar fi să evităm întrebările. A încerca să dai un răspuns unei întrebări implică activarea neocortexului.

Lumina este un alt bine-cunoscut stimulent al neocortexului. Toate procesele fiziologice care sunt asociate cu o activitatea neocorticală redusă sunt facilitate de întuneric. [...] Este remarcabil faptul că, atunci când femeile nu sunt influențate de ceea ce au citit sau de ceea ce au fost învățate, ele găsesc adesea posturi care tind să elimine orice stimulare vizuală - de exemplu, "în patru labe", ca și cum s-ar ruga.

Ferestre către pântec (note de lectură) - 2

(Note de lectură din volumul lui David Chamberlain – Ferestre către pântec. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1. Sublinierile ne aparțin.)

4. MIȘCARE ȘI EMOȚIE: LIMBAJUL CORPORAL AL BEBELUȘULUI

Casa de apă a pântecului nu are margini ascuțite și, ca și copilul din ea, nu are suprafețe plane.

Observatorii au remarcat că embrionii mici se întind exact așa cum se întind bătrânii - întotdeauna printr-o mișcare lentă, începând cu capul îndreptat spre înapoi, apoi continuând cu arcuirea trunchiului și ridicarea brațelor!

Un studiu-pionier a făcut observații periodice asupra a 12 feți de la 5 la 38 de săptămâni, estimezând proporția timpului petrecut în repaus și activitate. Totalul activității fetale a ajuns la o sumă totală de 9 săptămâni, ocupând cam 20-30% din timpul de observație. Restul a fost repaus. [...] Toate acestea ne spun ceva despre ritmul vieții fetale, sugerând existența a unei activități preponderente în perioada timpurie a sarcinii și mai lungi etape de repaus în sarcina avansată.

O altă formă remarcabiă de mișcare spontană în uter, expusă de ultrasunete, este REM (rapid eye movement), o mișcare specială, asociată cu faza de visare a somnului. Părinții văd aceste mișcări la nou-născuții lor, iar asistentele medicale le remarcă și mai devreme în cazul copiilor născuți prematur. Marea surpriză este să descoperi că există REM la numai 21 de săptămâni după concepție. Această visare, care apare atât de devreme și este atât de persistentă a dus la numeroase speculații în privința scopului ei. Cei mai mulți dintre experți tind acum să favorizeze teoria că visarea este un exercițiu important care joacă un rol critic în dezvoltarea creierului.

Nașterea în epoca plasticului (note de lectură) - 3

(Note de lectură din volumul lui Michel Odent – Nașterea în epoca plasticului. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2. Sublinierile ne aparțin.)

7. DACĂ AȘ FI EU COPILUL...

Ca medic, am luat adesea decizii după ce mi-am pus întrebarea: "Dacă aș fi eu copilul, ce aș alege?"

Atâta vreme cât cunoașterea noastră este limitată, ar trebui să avem abordări precaute.

Cu mult timp înainte de naștere, femeile sunt avertizate de medici că, dacă bebelușii lor nu se nasc la o anumită dată prestabilită, li se va induce travaliul. Primul efect al unor asemenea atitudini este că din ce în ce mai multe femei se îndoiesc de a fi capabile să înceapă travaliul fără ajutorul doctorilor.

Un travaliu indus este mult mai dificil decât un travaliu care a început spontan. De obicei, el duce la nevoia de anestezie epidurală, care, la rândul ei, duce cel mai adesea la o cascadă de intervenții, culminând cu vacuumul, forcepsul sau cezariana de urgență. "Epidemia inducerii travaliului" este un factor care explică ratele crescute de cezariene pe tot globul.

Naștere fără frică. Principiile și practica nașterii naturale (note de lectură) – 4

(Note de lectură din volumul lui Grantly Dick-Read – Naștere fără frică. Principiile și practica nașterii naturale. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3. Sublinierile ne aparțin)

Capitolul 5. Durerea din timpul nașterii

Nu există nicio funcție fiziologică a corpului care să ducă la creșterea durerii în cursul normal al sănătății. Dacă impulsurile naturale care ar trebui să se producă devin inconfortabile, de obicei indică faptul că echilibrul fiziologic este perturbat. 

[...] singurii stimuli de durere pe care îi poate înregistra uterul sunt tensiunea excesivă sau ruptura efectivă a țesuturilor. Durerea în travaliu trebuie să rezulte ori dintr-unul, ori din celălalt din acești doi stimuli. Deci trebuie să ne întrebăm: natura a intenționat ca nașterea să fie asociată de rupere sau tensiune vătămătoare? Și dacă da, de ce această structură importantă nu s-a adaptat funcției sale, în conformitate cu legea profesorului Julius Wolfe, care spunea pe scurt: "Structura este adaptată funcției sale" ? Dacă natura nu intenționează această rupere sau vătămare, atunci acei receptori sunt acolo doar ca să răspundă numai unor stimuli, alții decât cei normali. Trebuie să ne întrebăm: împotriva a ce se apără uterul prin transmiterea de senzații de durere în timpul îndeplinirii unei funcții absolut naturale? Perfecțiunea fiziologică a corpului uman nu cunoaște paradox mai mare decât durerea în timpul nașterii normale.

Ferestre către pântec (note de lectură) - 1

(Note de lectură din volumul lui David Chamberlain – Windows to the Womb: Revealing the Conscious Baby from Conception to Birth, North Atlantic Books, 2013. Sublinierile ne aparțin.)

1. PRIMA GENERAȚIE CARE VEDE ȘI AFLĂ

Știința sonografiei a fost inventată inițial pentru a expune pozițiile submarinelor în primul război mondial. Prin anii 50 a fost utilizată de către medici și ingineri din Glasgow, Scoția, pentru a detecta tumorile ascunse în abdomen. Unele dintre aceste "tumori" s-au dovedit a fi copii care pluteau în marea amniotică.

Un clinician specialist în ultrasunete pe care îl cunosc are obiceiul de a-i întreba frații mai mari care intră în cabinet împreună cu mamele lor însărcinate: "Știți că acest bebeluș vă cunoaște, nu?" Apoi îi încurajează să îi salute pe copii din burtică sau să le spună "te iubesc" în timp ce le monitorizează reacțiile pe monitorul de ultrasunete. De cele mai multe ori, copiii din pântece se animează, lovesc și își deschid gurițele de emoție. Asemenea observații cu ultrasunete nu numai că îi educă pe frații mai mari, dar provoacă teoriile clasice de psihologia dezvoltării și ne oferă răspunsuri la întrebări extrem de vechi, până acum neelucidate.

După 200 de observații cu ultrasunete pe laringe, cercetătorul spaniol C. Lopez Ramon y Cajal a remarcat că cel mai timpuriu act de înghițire are loc la 13 săptămâni după concepție, cele mai timpurii mișcări respiratorii au loc la 15 săptămâni și cele mai timpurii mișcări de emitere a sunetelor au loc la 18 săptămâni.

Nașterea în epoca plasticului (note de lectură) - 2

(Note de lectură din volumul Michel Odent – Nașterea în epoca plasticului. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1. Sublinierile ne aparțin.)

5. SISTEMUL DE OXITOCINE AL STRĂNEPOATELOR NOASTRE

Schimbările care se petrec în creierul unei vietăți sălbatice domesticite au loc foarte rapid, în termeni de evoluție - la nurcă, după numai 120 de ani de domesticire, s-a constatat o scădere a dimensiunilor creierului de cca. 20%. 

Studiul Overkalix este ilustrativ pentru ceea ce ne putem aștepta de la noile metode de cercetare. Overkalix este o mică comunitate agricolă din nord-estul Suediei, lipsită de acces la hrana oferită de mare. Acest lucru explică de ce, fiind influențată de condițiile climatice locale, au existat perioade în care hrana era abundentă și perioade de foamete. Studiul a fost realizat utilizând date istorice, inclusiv recoltele și prețurile hranei. Ce s-a observat este că nepoții paterni (nu și cei materni) ai copiilor suedezi care au fost expuși la foamete în preadolescență, în secolul al XIX-lea, aveau un risc mai mic de boli cardiovasculare; în perioadele în care hrana era din belșug, a crescut mortalitatea provocată de diabet a nepoților, sugerând că avem de-a face cu o moștenire epigenetică transgenerațională. Un efect diferit a fost observat în cazul femeilor: nepoatele paterne (nu cele materne) ale femeilor care au trecut prin foamete când erau încă nenăscute, în medie, au trăit mai puțin. Studiul Overkalix a inspirat deja alte cercetări privind transmisia transgenerațională a trăsăturilor dobândite pe linie paternă.

A fost confirmat faptul că greutatea la naștere a copiilor (ale căror mame se aflau ele însele în uter în timpul foametei din iarna anilor 1944-1945 din Olanda) era comparativ mai mică.  

Factorii de mediu la care sunt expuși acum oamenii care nasc sau sunt născuți nu au fost niciodată experimentați de generațiile anterioare. Pentru prima dată în istoria speciei noastre, cele mai multe dintre femei nu se mai bazează pe eliberarea hormonilor lor naturali pentru naștere: ori se folosesc de substitute farmacologice, în special perfuziile cu oxitocină, ori dau naștere prin cezariană. Cu alte cuvinte, sistemul oxitocinelor umane a devenit inutil în perioada critică din apropierea nașterii. Păstrând în minte analogia cu micșorarea creierului la animalele domesticite, trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva capacitatea de a da naștere poate să se degradeze de la generație la generație. 

Nașterea în epoca plasticului (note de lectură) - 1

(Note de lectură din volumul lui Michel Odent – Childbirth in the Age of Plastics, Pinter and Martin, 2011. Sublinierile ne aparțin.)

1. ISTORIA MEDICINEI DIN PERSPECTIVA ISTORIEI PLASTICULUI

Istoria chirurgiei de urgență a făcut întotdeauna pași spectaculoși în timpul războaielor.

Istoria medicinei din ultimii 50 de ani nu poate fi separată de istoria folosirii plasticului. Dispozitivele medicale consumabile s-au dezvoltat gradual după 1960. În jurul anului 1970, au apărut recipiente de plastic, care reduc riscurile emboliei. Noile plastice, din ce în ce mai puțin traumatice pentru vene, au înlocuit policlorura de vinil (PVC). În jurul anului 1970, a avut loc revoluția teflonului, urmată în anii 80 de revoluția poliuretanului. Folosirea perfuziilor intravenoase a devenit atât de răspândită în spitalele moderne, că procedura aplicării lor a devenit progresiv treaba asistentelor, deși inițial numai medicii puteau face asta. Avansurile în folosirea medicală a plasticelor au indus o nouă fază în relația dintre medici, asistente și moașe. Astăzi există un nou domeniu pentru medicii specialiști - este acela al introducerii tuburilor de plastic în toate vasele, organele și părțile corpului, care până acum erau accesibile doar pe cale chirurgicală.

Dezvoltarea plasticului nu doar că a transformat majoritatea disciplinelor medicale, dar a făcut posibilă apariția noilor specializări, precum neonatologia.

Practic, însuși conceptul de terapie intensivă este o consecință a folosirii medicale a materialelor plastice.

Revoluția plasticului a avut efecte spectaculoase în maternități. A fost premisa necesară a standardizării medicalizării nașterii la care asistăm în zilele noastre. Astăzi este banal să vezi o femeie în travaliu, al cărei braț este conectat la o perfuzie intravenoasă - o pungă de plastic care se prelungește cu un tub de plastic, în vreme ce un cateter este introdus în zona ei epidurală. Oamenii din generația mea înțeleg că aceasta este o situație absolut nouă. Ne aflăm într-o situație fără precedent, iar prioritatea este să articulăm întrebările potrivite în privința ei.

Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere (note de lectură) – 12

(Note de lectură din volumul lui M. Odent – Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11. Sublinierile ne aparțin.)

11. FERESTRE CĂTRE VIITOR

Mulți oameni din societatea noastră preferă să moară la spital, pur și simplu pentru că spitalele sunt considerate acum locurile obișnuite pentru a muri. [...]

Nimeni nu ar trebui să-i oprească pe bebeluși să doarmă cu mamele lor. Acest lucru nu implică nici o cheltuială, nu necesită nici un echipament și se află dincolo de controlul marilor instituții.

În întuneric, simțul predominant al bebelușului - vederea - se odihnește. În locul lui, bebelușul trebuie să-și folosească simțul atingerii prin contactul direct cu pielea, și simțul mirosului.

De asemenea, și mama are nevoie de prezența bebelușului. Oricine  cunoaște dificultățile de alăptare din societatea noastră știe că una dintre principalele explicații pentru acestea este faptul că mamele sunt separate de copii în timpul nopții.

Dacă mamele nu mai dorm cu bebelușii lor, asta se întâmplă pentru că cineva le tot spune că ăsta este un obicei prost. [...] Unii avertizează că ar exista un risc de a strivi bebelușul noaptea în pat, dar acest lucru pur și simplu nu se întâmplă - mamele sunt conștiente de bebeluș chiar și în timp ce dorm. De asemenea, se cunoaște că mamele au un tipar de somn care exclude somnul adânc (stadiul al patrulea). În plus, un bebeluș sănătos știe să se protejeze, astfel că va da alarma dacă este deranjat de așternut sau de vreo pătură.

Toate femeile care dorm cu bebelușii lor spun cât de ușor este să alăptezi în timpul nopții, fără a te trezi de tot. Ele știu cum își folosește bebelușul simțul mirosului pentru a găsi sfârcul.

Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere (note de lectură) – 11

(Note de lectură din volumul lui M. Odent – Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 Sublinierile ne aparțin.)

10. SĂNĂTATEA PRIMORDIALĂ ȘI "SALTUL CONȘTIINȚEI"

Familia nucleară este unul dintre cele mai distructive aspecte ale societății de azi. Ea ignoră nevoile fundamentale ale unei femei însărcinate, a unei femei în travaliu sau a unui nou-născut. În familia tradițională extinsă, o femeie care așteaptă un copil este întotdeauna înconjurată de femei de diferite generații care se ajută în viața de zi cu zi, inclusiv în treburile de mămică. În acest tip de familie extinsă, o femeie care este mamă pentru prima dată capătă în avans experiență privitor la noul născut.

În familia nucleară, femeia însărcinată fie stă acasă, petrecând nenumărate ore de una singură, sau merge la slujbă și este incapabilă să-și adapteze stilul de viață diferitelor faze ale gravidității. În lumea profesioniștilor, dacă o femeie anunță că este însărcinată, în jurul ei se creează sentimentul că va fi mai puțin eficientă și mai puțin rentabilă.

Nici o societate, în afară de a noastră, nu a ignorat vreodată atât de tare bipolaritatea dintre masculin și feminin, care este necesară pentru dezvoltarea ființei umane. La acest moment, este  imposibil să calculăm efectele pe termen lung ale acestei noi situații.

Creșterea nivelului de trai și dezvoltarea tehnologiei moderne contribuie deopotrivă la reducerea dimensiunilor familiei și fac un model din familia nucleară. Arhitecții și urbaniștii proiectează locuințe risipite, pentru că aproape toată lumea are telefon și mașină; într-adevăr, mărimea mașinilor se potrivește perfecte cu mărimea familiei nucleare. Nu putem să ne gândim la familia nucleară fără a lua în considerare la întreaga societate tehnologică de care aceasta depinde.

Naștere fără frică. Principiile și practica nașterii naturale (note de lectură) – 3

(Note de lectură din volumul lui Grantly Dick-Read – Naștere fără frică. Principiile și practica nașterii naturale. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2. Sublinierile ne aparțin)

Capitolul 3. O filozofie a nașterii

M-am întrebat adesea dacă acea femeie din Whitechapel, al cărei nume l-am uitat demult, a realizat ce influență majoră a făcut o remarcă de-a ei asupra mea. [...] Împiedicându-mă pe scara întunecoasă, am deschis ușa unei camere mici. Pe jos era un lighean cu apă, fereastra era spartă, ploaia intra înăuntru, patul nu avea așternuturi decente și era sprijinit într-un capăt de o cutie de zahăr. Pacienta mea stătea pe pat, acoperită numai cu niște zdrențe. În ciuda acestor condiții - care chiar și acum treizeci de ani erau o rușine pentru orice țară civilzată, curând am devenit conștient de atmosfera liniștită și calmă. Între timp, copilul s-a născut. Nu a fost nicio urmă de agitație sau zgomot. A fost doar o mică disensiune: am încercat să îmi conving pacienta să-i administrez niște cloroform când a devenit vizibil capul copilului. Totuși ea a refuzat ferm dar calm să accepte acest ajutor. Era pentru prima dată în scurta mea experiență când cineva refuza cloroformul. Când eram pe picior de plecare, am întrebat-o de ce a refuzat. [...] s-a întors timid la mine și mi-a spus: ”Nu a durut. Nici nu trebuia să doară, nu-i așa doctore?” Săptămâni și luni întregi apoi, în timp ce stăteam cu femei aflate în travaliu, femei care păreau că se află în agonia și teroarea nașterii, această propoziție îmi revenea în minte, până când, în ciuda gândirii mele ortodoxe și conservatoare, am început să întrevăd lumina. Am început să realizez că nu există nicio legea a naturii și nicio intenție care ar putea justifica durerea la naștere.

Era foarte greu de explicat de ce cineva suferă și altcineva pare eliberată de orice durere. Nu părea să fie mare diferențe în travaliile efective; ambele persoane trebuiau sa muncească la fel de mult; factorul timp nu părea să fie remarcabil diferit.

Astfel că am fost influențat treptat de către aceste observații să investighez partea jucată de emoții în funcția naturală a reproducerii. Era natura nașterii responsabilă de starea emoțională a femeii, sau starea emoțională era în mare măsură responsabilă de natura nașterii?

Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere (note de lectură) – 10

(Note de lectură din volumul lui M. Odent – Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 Sublinierile ne aparțin.)

9. CERCETĂRI ÎN SĂNĂTATEA PRIMORDIALĂ

La acest moment, suntem prizonierii unor imagini mentale depășite - iar acest lucru explică de ce cercetările sunt atât de limitate și relativ sterile.

Dacă vei deschide un ziar sau vei privi la panourile publicitare din orașe, vei fi convins de faptul că, dacă s-ar dona mai mulți bani, toate bolile ar fi eliminate una câte una imediat ce cauzele și tratamentele lor ar fi descoperite. 

În 1970, președintele Nixon credea că, dacă vor fi îndeajuns de mulți bani pentru cercetare, cancerul va fi eradicat în timpul mandatului său. A adus la un loc cei mai buni experți americani, care erau cu toții convinși că, cu îndeajuns de mulți bani, victoria asupra cancerului va fi repurtată într-un timp foarte scurt. Miliarde de dolari au fost destinate acestei campanii. După zece ani, aceiași experți s-au întâlnit din nou și nu au putut decât să-și exprime dezamăgirea.

Punctul de plecare în cercetarea sănătății primordiale este să punem întrebarea: ce-i face pe oameni sănătoși decât ce-i face pe oameni bolnavi?

Pionierul Antoine Béchamp, care aflase despre virusuri dinaintea lui Pasteur, scria: "Nu există virusuri și bacterii care sunt periculoase în sine, pentru a îmbolnăvi oamenii și animalele... cauza primară a bolilor noastre este înăuntrul nostru, mereu înăuntrul nostru".

Unii pot crede că este ridicol ca academicieni serioși să-și risipească timpul și banii pentru a dovedi că un nou-născut are nevoie de mama lui și că mama are nevoie de bebelușul ei. Dar într-o societate nebună care aplaudă cele mai aberante comportamente, este nevoie de orice fapt care să dovedească cât de puternice sunt nevoile fundamentale ale oamenilor.

Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere (note de lectură) – 9

(Note de lectură din volumul lui M. Odent – Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 Sublinierile ne aparțin.)

8. MEDICUL

Istoria medicinei se confundă adesea cu istoria noilor tratamente. Ele apar în scenă, sunt acceptate la scară largă, apoi sunt condamnate și dispar pentru că efectele lor secundare le depășesc avantajele.

Istoria medicinei poate fi înțeleasă cum trebuie numai dacă vom compara atitudinile tipice ale unui medic cu cele ale unui grădinar. Pe de o parte, grădinarul își cultivă plantele, are grijă de sănătatea lor și se asigură că toate nevoile lor sunt îndeplinite. De cealaltă parte, medicul - care ar putea fi o persoană mult mai cultivată - crede că poate substitui funcțiile fiziologice prin medicamente, chirurgie sau iradiere.

Cele mai multe dintre medicamentele inventate pentru a lupta cu diferitele aspecte ale bolii civilizației nu au reușit să treacă testul timpului.

Toată lumea știe despre talidomidă - medicamentul care trebuia să combată grețurile femeilor gravide. A durat câțiva ani până să se descopere legătura dintre anomaliile îngrozitoare ale membrelor copiilor și administrarea acestui medicament în timpul sarcinii. Mulți oameni încă își amintesc povestea DES-ului - un estrogen sintetic care ar fi trebuit să prevină pierderea sarcinii. Multor femei le-a fost administrat în anii 40 și începutul anilor 50. A durat câțiva ani până când o echipă inteligentă din Boston a descoperit că fetițele născute de mame cărora li se administra DES în sarcină prezintă anomalii ale cervixului și vaginului, și au un risc mai mare de cancer la vagin. Mamele care au luat DES aveau probabil un risc mai mare de cancer la sân. Peste toate acestea, medicamentul a fost absolut inutil în prevenirea pierderii sarcinii.

Istoria Phisohex-ului (hexaclorofen) este un alt exemplu de retragere spectaculoasă a unui medicament de pe piață. Este bine știut faptul că folosirea generalizată a antibioticelor, combinată cu aglomerația de oameni bolnavi din spitale creează spațiul perfect pentru înmulțirea bacteriei numită stafilococ, care poate deveni foarte puternică și periculoasă. Phisohex-ul era un tratament local al cărui scop era să ucidă cele mai comune bacterii. Atunci când mulți copii născuți prematuri au început să moară de "encefalopatie vacuolară" - o degenerare a creierului, s-a descoperit că Phisohexul era absorbit de către piele și era toxic pentru sistemul nervos. O întreagă generație de echipe chirurgicale și-a spălat, de-a lungul anilor, mâinile în Phisohex. În Franța a avut loc un proces faimos care implica o firmă foarte cunoscută, producătoare de pudră de talc. Procesul a fost declanșat ca urmare a morții a patru copii și paraliziei a încă doi din cauza talcului, care conținea hexaclorofen.

Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere (note de lectură) – 8

(Note de lectură din volumul lui M. Odent – Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 Sublinierile ne aparțin.)

7. GRĂDINARUL

În zilele noastre, frica de stres este cum era frica de virusuri la începutul secolului trecut.

Astăzi, stresul a luat locul virusurilor pe postul de dușman. Nimeni nu știe cu exactitate ce înseamnă "stresul", ci doar că e periculos.

De fapt, avem nevoie și de virusuri, și de stres. Unele dintre organele noastre nu pot lucra așa cum trebuie fără bacterii. Ușa către lumea bacteriilor se deschide la naștere, iar nașterea este de asemenea o provocare spectaculoasă pentru hormonii de stres. Studiile arată că animalelel care au fost crescute într-un mediu lipsit de orice bacterii se îmbolnăvesc și își pierd capacitatea de a se adapta. Numai prin confruntarea directă cu bacteriile poate sistemul nostru imunitar să se transforme și să poată să lupte. Aceeași poveste și cu stresul. Orice schimbare din mediu care încurajează capacitatea unei persoane de a se adapta va transforma și pe acea persoană. Efortul necesar pentru aceasta constituie o forță creativă. Aceeași forță creativă lucrează și în lupta împotriva bacteriilor și în elaborarea unor noi idei.

Așadar, prioritatea nu este să eliminăm toate bacteriile, toate virusurile și toate stresurile, ci să ne asigurăm că fiecare persoană are toate șansele de a fi capabilă să-și dezvolte propriile capacități de adaptare, cu alte cuvinte, să-și dezvolte sistemul primordial de adaptare. Prioritar este să ne concentrăm pe perioada dependenței de mamă.

A hrăni sistemul primordial de adaptare înseamnă a-l hrăni în primul rând cu emoții pozitive.

Nevoile emoționale de bază nu pot fi satisfăcute decât în contextul unui grup.

Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere (note de lectură) – 7

(Note de lectură din volumul lui M. Odent – Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3, 4, 5, 6 Sublinierile ne aparțin.)

6. INSTINCTE SOCIALE ȘI RELIGIOASE

Așa cum emoțiile se împart, tot astfel se împarte și sănătatea. Sănătatea nu este atributul unui individ izolat.

Capacitatea de adaptare a omului este foarte limitată în ceea ce privește nevoile sale sociale. Studiind relațiile sociale ale unei persoane, vei avea cel mai bun indicator al riscurilor de boli și moarte. Cei mai buni coeficienți de predicție a mortalității sunt extrași din statistici care măsoară aspecte precum numărul de persoane dintr-o gospodărie și activitățile lor sociale înăuntrul și în afara casei.

Abia începem să întrevedem o legătură între comportamentul antisocial și evenimentele care au loc la începutul vieții, în timpul perioadei primordiale.

Oamenii sunt programați să trăiască în comunități mici.

Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere (note de lectură) - 6

(Note de lectură din volumul lui M. Odent – Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3, 4, 5 Sublinierile ne aparțin.)

5. SĂNĂTATE SEXUALĂ

(continuare)

S-ar putea spune că obsesia controlului caracterizează domeniul obstreticii. Așa a fost din momentul în care medicul-bărbat a intrat în camera de naștere, în secolul al XVII-lea, și a pus bazele obstreticii moderne. Medicul-bărbat a fost cel care a introdus poziția pe spate și tot el este cel care a înființat școlile de moașe. Moașele nu mai sunt mame care ajută alte mame, datorită experiențelor lor personale și sensibilității lor feminine specifice. În loc de asta, au devenit profesioniste care au învățat să controleze procesul nașterii. Doctorii se întreceau unul cu altul pentru a controla pregătirea moașelor. Câtă vreme familia Chemberlen din secolele XVII-XVIII a putut menține secretul forcepsului lor și dovedi superioritatea tehnicii lor, și-a păstrat monopolul în pregătirea moașelor. Această tendință de a considera controlul ca prioritate a devenit în timp din ce în ce mai pronunțată.

Devine din ce în ce mai evident că nu se poate controla un episod al vieții sexuale fără a-l perturba.

Din ce în ce mai mulți copii se nasc impregnați de medicamentele care li s-au administrat mamelor în timpul travaliului. Numărul de copii care au fost separați de mamele lor la naștere și transferați în unitățile pediatrice a atins proporții inimaginabile.

Ceea ce este esențial să înțelegem e că dificultățile la naștere apar sub influența bolilor civilizației. În țările în care au ajuns la a treia generație consecutivă de nașteri medicalizate, femeile devin din ce în ce mai puțin capabile de a naște singure, folosindu-se de proprii hormoni. Unele dintre ele și-au pierdut această abilitate la propria lor naștere.

Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere (note de lectură) - 5

(Note de lectură din volumul lui M. Odent – Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3, 4 Sublinierile ne aparțin.)

5. SĂNĂTATE SEXUALĂ

Alăptarea este ultima etapă în procesul procreării.

Într-o societate în care există atât de multe modalități de perturbare a vieții fătului, a nașterii, a relației dintre mamă și bebeluș și a alăptării, nici nu e de mirare că apar probleme în diferitele etape din viața sexuală a unei persoane.

Cel care a descoperit noțiunea de "perioadă sensibilă" (sensitive period) este etologul german Konrad Lorenz. Acestă "perioadă sensibilă" este o perioadă critică ale cărei circumstanțe nu vor mai fi repetate niciodată. 

Lorenz a observat că bobocii de gâscă rămân atașați pentru tot restul vieții lor de primul animal cu care au avut contact după naștere. Într-adevăr, o parte dintre bobocii lui Lorenz au rămași atașați de el pentru tot restul vieții lor. Mai târziu, alți etolologi au studiat atașarea altor animale - păsări și câteva mamifere, printre care caprele și primatele.

Indiferent de metoda științifică folosită, s-a ajuns la aceleași concluzii: există o perioadă sensibilă - o perioadă critică, ce își lasă amprenta pentru totdeauna.

Prima oră de după naștere ar putea fi o asemenea perioadă sensibilă pentru oameni. Există o grămadă de dovezi care ne fac să gândim astfel. În primul și în primul rând, mamele însele asistă la asta. Pe parcursul orei imediat următoare nașterii, mama se află într-o stare de conștiență foarte specială, în care nu ține cont de mai nimic din ceea ce se întâmplă în jurul său - atâta vreme cât nimic nu perturbă primul contact al său cu bebelușul și nimic nu perturbă acea atmosferă sacră. Cel mai adesea, acesta este cel mai bun moment pentru ca bebelușul să sugă pentru prima oară.

Naștere fără frică. Principiile și practica nașterii naturale (note de lectură) - 2

(Note de lectură din volumul lui Grantly Dick-Read - Naștere fără frică. Principiile și practica nașterii naturale. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1. Sublinierile ne aparțin)

Capitolul 2. Maternitatea din mai multe puncte de vedere

Din păcate maternitatea nu are parte de considerația pe care o merită și care este justificat să fie așteptată. E posibil ca asemenea gânduri să pară altruiste în lumea modernă, dar în policlinici și în spitale, mamele și tinerele care sunt gravide pentru prima dată devin prea adesea subiectul unei discipline surprinzător de rigide și a unei înregimentări impersonale.

Politicienii au recunoscut de mult puterea femeii în familie, în această țară în mod special de când femeile au primit dreptul de vot. [Nașterea] a devenit subiect al propagandei politice, care primește astfel acces facil și empatic în casele oamenilor. Dar cu ce rezultat? Se cheltuiesc sume enorme de bani pentru construcția și producerea prestigiului economic și uneori pentru profit. Dar în această țară, numai o sumă mică și inadecvată de bani reprezintă aprecierea practică a îmbunătățirii fondului uman al țării.

Prestigiul unui satelit care orbitează în jurul Pământului este infinit mai mare decât prestigiul unei abordări revoluționare asupra dezvoltării unui fond uman mai bun, sau a fondării de familii mai fericite.

Adolscentei nu i se explică cele mai de bază reguli ale feminității. Extemporalele și examenele de școli, licee și univeristăți nu includ în curicula lor subiectul extrem de important a maternității.