Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere (note de lectură) – 8

(Note de lectură din volumul lui M. Odent – Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 Sublinierile ne aparțin.)

7. GRĂDINARUL

În zilele noastre, frica de stres este cum era frica de virusuri la începutul secolului trecut.

Astăzi, stresul a luat locul virusurilor pe postul de dușman. Nimeni nu știe cu exactitate ce înseamnă "stresul", ci doar că e periculos.

De fapt, avem nevoie și de virusuri, și de stres. Unele dintre organele noastre nu pot lucra așa cum trebuie fără bacterii. Ușa către lumea bacteriilor se deschide la naștere, iar nașterea este de asemenea o provocare spectaculoasă pentru hormonii de stres. Studiile arată că animalelel care au fost crescute într-un mediu lipsit de orice bacterii se îmbolnăvesc și își pierd capacitatea de a se adapta. Numai prin confruntarea directă cu bacteriile poate sistemul nostru imunitar să se transforme și să poată să lupte. Aceeași poveste și cu stresul. Orice schimbare din mediu care încurajează capacitatea unei persoane de a se adapta va transforma și pe acea persoană. Efortul necesar pentru aceasta constituie o forță creativă. Aceeași forță creativă lucrează și în lupta împotriva bacteriilor și în elaborarea unor noi idei.

Așadar, prioritatea nu este să eliminăm toate bacteriile, toate virusurile și toate stresurile, ci să ne asigurăm că fiecare persoană are toate șansele de a fi capabilă să-și dezvolte propriile capacități de adaptare, cu alte cuvinte, să-și dezvolte sistemul primordial de adaptare. Prioritar este să ne concentrăm pe perioada dependenței de mamă.

A hrăni sistemul primordial de adaptare înseamnă a-l hrăni în primul rând cu emoții pozitive.

Nevoile emoționale de bază nu pot fi satisfăcute decât în contextul unui grup.

Viața lungă sau sănătatea bună la vârste înaintate au cel mai adesea legătură cu faptul de a avea responsabilități sau activități creative.

Relația dintre artă și vindecare este universală. În zilele noastre putem considera arta ca pe o încercare a omului de a sintetiza raționalitate creierului evoluat cu activitatea creierului primitiv. Întreaga artă pleacă de la sensibitate și se adresează sensibilității, dar în același timp necesită tehnici și mijloace de exprimare care se educă prin antrenament. Fiecare funcție senzorială sau fiziologică poate fi baza unei forme de artă.

Să luăm ca exemplu tempo-ul muzicii din Bali - este exact același tempo în care femeile balineze zdrobesc orezul. Acest lucru s-ar putea datora faptului că bebelușii petrec multe ore pe șoldurile mamei în vreme ce ea sfărâmă orezul.

Grecii credeau că oboseala și lipsa chefului de viață reduc rezistența la boli, în vreme ce bucuria și serenitatea stimulează această rezistență. Grecii au fost avangarda "psihoimunologiei".

Pentru greci, sănătatea era ordine și armonie între trup și suflet. De aceea muzica - reprezentând ea însăși ordinea și armonia - juca un rol atât de important în abordarea medicală a vechilor greci.

O emoție este mai puțin patogenică atunci când își găsește un mod de exprimare.

În ciuda diversității diferitelor culturi, diferitelor tehnici și, peste toate, diferitelor teorii fundamentale, ceea ce au toate terapiile în comun este mai șocant decât ceea ce le diferențiază. Terapeuții s-au bazat întotdeauna pe reducerea controlului de către neocortex, pentru a elibera emoțiile.

O emoție pe care o înăbuși, de exemplu furia, este mult mai patogenică înăuntru decât atunci când o eliberezi.

Întreținerea sănătății primordiale este de asemenea întreținerea stării de spirit a unei persoane, stare care rămâne constantă indiferent de evenimentele care pot declanșa emoții puternice.

Nu am considerat niciodată nașterea în apă ca pe un scop în sine, ci ca pe un rezultat al atracției incredibile pe care o are apa pentru anumite femei care se află în travaliu. Apa face ca orice femeie însărcinată să viseze; apa ne face pe toți să visăm. Oceane, mări, valuri, izvoare, râuri, pârâuri și fântâni - toate acestea sunt teme esențiale în poezie. Experții în evaluarea tablourilor vor să știe mai întâi dacă în pictură există apă - acest lucru le crește valoarea!

Regele franc Dagobert a dat în anul 630 d.Hr. o lege prin care era condamnat orice ar fi poluat fântânile publice.

Probabil cel mai periculos obicei în alimentație este încălzirea anumitor uleiuri la temperaturi înalte. Corpul nostru are nevoie de acizii grași esențiali care provin din frunze și semințe, din carnea animalelor care consumă plante, și din pește.

Acizii grași esențiali nu numai că ajută la crearea membranelor celulelor și joacă un rol în sinteza colesterolului, dar sunt de asemenea necesari pentru sinteza prostaglandinelor. Mai mult decât atât, la o temperatură înaltă, moleculele de acizi grași nesaturați acceptă mai ușor atomii de oxigen. Acest proces se numește oxidare. Acești atomi de oxigen se pot detașa mai târziu și se pot conecta de altă moleculă. Aceste molecule periculoase, instabile, purtătoare de oxigen se numesc radicali liberi. Ele pot forma o serie de reacții în lanț distructive care afectează celulele și probabil joacă un rol în originea bolilor precum cancerul sau arteroscleroza.

De asemenea, gătitul transformă proteinele. Unii aminoacizi precum lizina sau cistina sunt în mod speciali vulnerabili. Gătitul distruge numeroase enzime - catalizatorii vii, și, prin urmare, schimbă modul în care hrana este digerată. Unele vitamine sunt în special fragile - vitaminele B și C.

Marea schimbare în alimentația noastră a avut loc odată cu revoluția industrială. A devenit din ce în ce mai ușor să faci rost de zahăr pur. Zahărul este un factor important în formarea cariilor dentare, el penetrează foarte repede în fluxul de sânge după ce a fost absorbit de intestine, și tinde să suprasolicite pancreasul care secretă insulina. Zahărul perturbă sinteza AGL, precusorul prostaglandinelor de tipul 1.

Epuizarea solurilor a lipsit o mare parte din vegetație de anumite minerale importante, cel mai bun exemplu fiind zincul. Nutriția omului modern este deficitară în zinc. Trebuie menționat că grâul decorticat conține doar 17% din cantitatea de zinc conținută de grâul întreg. Știm că zincul este un catalizator esențial în anumite lanțuri metabolice, în special al acizilor grași esențiali și al sintezei prostaglandinelor. Nevoia de zinc este crescută de consumul de zahăr, alcool și pilule contraceptive; este esențial pentru vindecarea rănilor și a oaselor. În plus față de aceste invenții și inovații ar trebui adăugat că metodele moderne de hrănire a vitelor cu cereale în loc de iarbă, pentru că acest lucru crește și mai mult nivelul de grăsimi saturate din carnea care se găsește în măcelării în zilele noastre.

Atunci când pui la un loc gătitul, agricultura și creșterea la scară largă a animalelor, dezvoltarea industriei alimentare și schimbările din carnea pe care o consumăm, realizezi că nutriția omului tehnologic este serios afectată. Este alterată în asemenea mod încât amplifică cele mai comune disfuncții ale sistemului primordial de adaptare. Desigur, ar fi prea simplist să sugerăm că toate variatele aspecte ale bolii (subl. autorului) civilizației ar fi consecința exclusivă a dietei dezechilibrate. Asta ar însemna să ignorăm perioada primordială și să supraestimăm posibilitățile unei abordări pur nutriționale asupra bolii.

Oricum, mulți dintre oamenii din societatea noastră, în special cei care suferă în orice formă de boala (subl. autorului) civilizației, ar trebui să-și micșoreze consumul de grăsimi animale și să mănânce mai multe legume crude, mai mult pește și chiar să ia ceva suplimente de vitamine și minerale, cum ar fi zincul.

Fie că vorbim despre dezvoltarea capacităților de adaptare primordiale sau de întreținerea unei stări fundamentale de sănătate, este sigur că oamenii au un potențial care este deocamdată nebănuit și neexploatat.