Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere (note de lectură) – 9

(Note de lectură din volumul lui M. Odent – Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 Sublinierile ne aparțin.)

8. MEDICUL

Istoria medicinei se confundă adesea cu istoria noilor tratamente. Ele apar în scenă, sunt acceptate la scară largă, apoi sunt condamnate și dispar pentru că efectele lor secundare le depășesc avantajele.

Istoria medicinei poate fi înțeleasă cum trebuie numai dacă vom compara atitudinile tipice ale unui medic cu cele ale unui grădinar. Pe de o parte, grădinarul își cultivă plantele, are grijă de sănătatea lor și se asigură că toate nevoile lor sunt îndeplinite. De cealaltă parte, medicul - care ar putea fi o persoană mult mai cultivată - crede că poate substitui funcțiile fiziologice prin medicamente, chirurgie sau iradiere.

Cele mai multe dintre medicamentele inventate pentru a lupta cu diferitele aspecte ale bolii civilizației nu au reușit să treacă testul timpului.

Toată lumea știe despre talidomidă - medicamentul care trebuia să combată grețurile femeilor gravide. A durat câțiva ani până să se descopere legătura dintre anomaliile îngrozitoare ale membrelor copiilor și administrarea acestui medicament în timpul sarcinii. Mulți oameni încă își amintesc povestea DES-ului - un estrogen sintetic care ar fi trebuit să prevină pierderea sarcinii. Multor femei le-a fost administrat în anii 40 și începutul anilor 50. A durat câțiva ani până când o echipă inteligentă din Boston a descoperit că fetițele născute de mame cărora li se administra DES în sarcină prezintă anomalii ale cervixului și vaginului, și au un risc mai mare de cancer la vagin. Mamele care au luat DES aveau probabil un risc mai mare de cancer la sân. Peste toate acestea, medicamentul a fost absolut inutil în prevenirea pierderii sarcinii.

Istoria Phisohex-ului (hexaclorofen) este un alt exemplu de retragere spectaculoasă a unui medicament de pe piață. Este bine știut faptul că folosirea generalizată a antibioticelor, combinată cu aglomerația de oameni bolnavi din spitale creează spațiul perfect pentru înmulțirea bacteriei numită stafilococ, care poate deveni foarte puternică și periculoasă. Phisohex-ul era un tratament local al cărui scop era să ucidă cele mai comune bacterii. Atunci când mulți copii născuți prematuri au început să moară de "encefalopatie vacuolară" - o degenerare a creierului, s-a descoperit că Phisohexul era absorbit de către piele și era toxic pentru sistemul nervos. O întreagă generație de echipe chirurgicale și-a spălat, de-a lungul anilor, mâinile în Phisohex. În Franța a avut loc un proces faimos care implica o firmă foarte cunoscută, producătoare de pudră de talc. Procesul a fost declanșat ca urmare a morții a patru copii și paraliziei a încă doi din cauza talcului, care conținea hexaclorofen.

Principalul motiv pentru aceste eșecuri este că medicii întotdeauna vor să suprime simptomele fără să ia în considerare faptul că ele sunt modalitatea corpului de a se apăra. Simptomul este semnul unui efort pe care corpul îl face pentru a se vindeca.

Am cunoscut la un moment dat o doamnă din Japonia, numită Tokiko Yoshimoto. Mi-a povestit despre salvarea ei miraculoasă dintr-o zonă a Hiroshimei, unde nu au existat supraviețuitori după bomba atomică lansată în 1945. La momentul exploziei, ea se afla în pat, cu febră puternică - mecanismele ei de apărare erau deja în acțiune.

Medicamentele betablocante, care au fost prescrise pentru milioane de hipertensivi din toată lumea, au riscurile lor. Cel mai mare dintre acestea este acela care apare atunci când pacientul renunță brusc să mai ia medicamentul: el poate suferi un stop cardiac fatal.

Studiile făcute pe muncitorii hipertensivi sugerează că cei mai sănătoși sunt aceia care nu au știut că au hipertensiune și care nu primeau nici  un tratament. Depresia este o caracteristică generală a hipertensivilor aflați sub tratament. Uneori, numai prin faptul de a pune un diagnostic poți face la fel de mult rău ca a impune un tratament.

Aspirina este contraindicată femeilor însărcinate - crește riscul hemoragiei fătului.

Se spune că abdomenul este ca un difuzor pentru emoții. Nu este surprinzător că omul modern, al cărui sistem emoțional este dezechilibrat încă din perioada primordială, trebuie să consume atât de multe medicamente pentru sistemul său digestiv.

Deja efectele pe termen lung ale medicamentului Tagamet au început să se arate - de exemplu, reducerea cantităților de hormoni masculini în bărbați.

Emoțiile sunt un mod de a modifica chimia creierului, iar stările de emoție sunt influențate cel mai mult de mediul înconjurător.

Această listă de mai sus, a medicamentelor care au fost descoperite, aclamate, folosite pe scară largă și apoi discreditate sau retrase este una arbitrară. Aș fi putut vorbi despre folosirea diureticelor în timpul sarcinii, despre toate cremele și alifiile care conțin corticosteroizi ce afectează pielea, aș fi putut vorbi despre pericolele medicamentelor împotriva astmului. [...] Rezistența la cea mai recunoscută penicilină sintetică (ampicilina) a crescut cu 28% în ultimii 30 de ani. Și, în scopul de a păstra lucrurile cât de cât simple, prefer să nu discut despre interacțiunile dintre medicamente. A devenit mult prea complicat pentru mintea umană!

Medicilor li se prezintă constant doar picăturile de succes, cum ar fi noi medicamente pentru anumite boli ale sângelui, precum leucemia, sau medicamente care fac posibile transplanturile de organe. Ei tind să uite de ravagiile cauzate de consumul masiv de medicamente care nu pot face nimic pentru a readuce sănătătea bolnavilor civilizației noastre. Problema este cu atât mai dificilă cu cât efectele medicamentelor apar mult mai târziu și în moduri neașteptate, care sunt dificil de recunoscut și dincolo de înțelegerea medicilor, care nu sunt pregătiți să înțeleagă faptul că sănătatea și structurile sociale formează un întreg.

Viziunea simplă a chirurgiei este că, pentru a-ți recăpăta sănătatea, tot ceea ce trebuie să faci este să tai boala.

Lucrul la care nu se gândesc pacienții este că fiecare intervenție chirurgicală pune sistemul adaptativ la încercare, fie că este vorba de glandele adrenale sau de întregul sistem imunitar. Este greu de stabilit o legătură, la o perioadă mare de timp, între o boală virală sau un cancer și operația care a provocat sistemul imunitar. Deși s-au găsit unele legături, precum riscul ridicat de cancer la colon după o operație a vezicii biliare, per total nu prea există legături certe.

Folosirea radiațiilor ar putea fi un alt mod de a ilustra abordarea medicală tipică în comparație cu abordarea grădinarului, de vreme ce radiațiile sunt folosite uneori împotriva situațiilor benigne: acneee sau negi. [extinderea unei tehnologii considerate utile dincolo de domeniul utilității sale - devine o practică firească, alimentată deopotrivă de mitul tehnologic și de obsesia leacului universal]

Analiza mea comparativă dintre medic și grădinar ar putea include și mania peste testele diagnostice. Riscurile implicate în anumite teste sunt rareori echilibrate față de beneficiile așteptate. De exemplu, se estimează că între 5 și 10 % dintre cancerele copiilor din Europa și SUA au o legătură cu razele X pe care femeile însărcinate le făceau în anii 50-60.

Unele endoscopii sunt folosite în practica de zi cu zi, precum laparoscopia ginecologică. Aceasta constă în introducerea unui tub de-a lungul peretelui abdominal pentru a vedea uterul, trompele falopiene și ovarele. Pentru a se putea vedea bine, cavitatea abdominală trebuie umflată cu un anumit gaz, iar femeia trebuie să stea cu capul în jos, în general aflându-se sub anestezie generală. Riscurile mortale ale acestei proceduri sunt disporporționate. O asemenea procedură ar trebui folosită doar în circumstanțe excepționale și doar executată de către echipe capabile de cele mai complexe proceduri abdominale - la nevoie, chiar imediat.

Nebunia investigațiilor poate atinge proporții care sfidează bunul-simț. De exemplu, înainte de a muri la vârsta de 42 de zile într-o unitate neonatologică de prestigiu, un bebeluș a trecut prin 100 de radiografii și 300 de teste de sânge.

Paradoxal, în unitățile de terapie intensivă putem găsi spiritul medicului-grădinar. Atunci când pacientul se află în condiție critică, chiar catastrofală, abordarea medicului este departe de abordarea medicală tipică. În asemenea circumstanțe, prioritatea nu este să dai un diagnostic precis sau un anumit tratament, ci să satisfaci necesitățile fundamentale pe măsură ce aștepți ca pacientul să redevină autonom.

În zilele noastre, când cineva se îmbolnăvește, medicul începe imediat să-l trateze cu substituenți ai propriului sistem de apărare, precum antibiotice, hormoni, medicamente de sinteză, chirurgie sau radiații. Aceste tratamente ar trebui folosite numai ca o ultimă variantă. Trebuie să sporim numărul "grădinarilor" și să-l reducem pe cel al "medicilor".