Nașterea în epoca plasticului (note de lectură) - 6

(Note de lectură din volumul lui Michel Odent – Nașterea în epoca plasticului. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3, 4, 5. Sublinierile ne aparțin.)

12. STRATEGII DE VIITOR

Astăzi, numărul femeilor care dau naștere copilului și elimină placenta fără a fi asistate farmacologic este atât de mic, încât strategiile obstretice (de mai jos), inspirate dintr-o abordare precaută, pot să pară nerealiste.

Din cauza completei lipse de certitudine științifică, există motive serioase de a evita folosirea unor cantități mari de oxitocină sintetică în travaliile prelungite, oxitocină asociată adesea cu anestezia epidurală, cu riscul finalizării prin forceps, ventuză sau chiar cezariană.

Există motive serioase pentru a evita cezarienele planificate dinainte de travaliu. Atunci când se planifică o cezariană înainte de începerea travaliului, nu există nici o garanție că bebelușul - în special plămânii săi - este perfect matur. Hormonii materni și fetali asociați cu progresul travaliului contribuie la maturizarea plămânilor. Riscurile ridicate de probleme respiratorii sunt bine documentate. 

În general, o cezariană fără un travaliu prealabil implică faptul că fătul nu a participat la inițierea travaliului. De asemenea, implică faptul că fătului nu i s-a dat oportunitatea de a-și declanșa sistemul propriu de hormoni de stres. Dificultățile în alăptare sunt mult mai probabile decât în cazul unei cezariene precedate de travaliu.

13. CUM SĂ INTERPRETĂM DURERILE FACERII

Nașterea în epoca plasticului (note de lectură) - 5

(Note de lectură din volumul lui Michel Odent – Nașterea în epoca plasticului. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3, 4. Sublinierile ne aparțin.)

11. CE E DE ÎNVĂȚAT DE LA NAȘTERILE ACASĂ

Filmările cu nașteri acasă sunt mesaje vizuale care întăresc și mai mult condiționarea culturală (deja profund înrădăcinată) că o femeie poate naște numai dacă este înconjurată de oameni care contribuie cu energia și expertiza lor. Acesta este exact opusul mesajului corect: nevoia de bază din timpul travaliului este de "a te simți în siguranță fără a te simți observată".

Nașterile nemedicalizate sunt de cele mai multe ori sigure - la naștere, nu există nimic urgent de făcut, în afara faptului de a te asigura că mamei și fătului nu le e frig.

Unul dintre principalele obstacole ale nașterilor ușoare - în special al celor de acasă - este comuna utilizare excesivă a limbajului. Am o colecție imensă de întrebări inutile, comentarii inutile și sfaturi inutile provenind de la martorii bine intenționați ai nașterii. 

Ferestre către pântec (note de lectură) - 4

(Note de lectură din volumul lui David Chamberlain – Ferestre către pântec. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3. Sublinierile ne aparțin.)

6. NENĂSCUTUL INTELIGENT

Cele șapte tipuri de inteligență propuse de Gardner în cartea sa, Frames of Mind (1983), sunt: 1. lingvistică, 2. muzicală, 3. logico-matematică, 4. spațială, 5. corporal-kinestetică, 6. intrapersonală, 7. interpersonală.

Câțiva oameni încă mai insistă că am avea nevoie de limbaj înainte de a deveni inteligenți, dar acest lucru trece cu vederea inteligența de care este nevoie încă de la început pentru a învăța o limbă. 

Psihologii Anthony deCasper și Melanie Spence sunt celebri pentru un experiment inteligent în care mamele au fost rugate să le citească copiilor din pântece, de două ori pe zi, timp de șase săptămâni înainte de naștere, povestea Pisicul din pălărie (Cat in the Hat). După naștere, când bebelușilor le-a fost dată ocazia să sugă pe fundalul sonor cu diverse înregistrări, aceștia au preferat să sugă în ritmul familiar al poveștii Pisicul din pălărie mai degrabă decât pe ritmul altei povești alternative. Și alte experimente ale acelorași cercetători confirmă teoria procesării limbajului dinainte de naștere. 

Când eram la o emisiune la un post de radio din Dallas, Texas, un tătic pe nume Chad, mi-a raportat următorul eveniment: "Atunci când soția mea era gravidă în șase luni, i-am citit Hobbitul. Ne-a luat vreo câteva luni. Când copilul nostru era cam de patru ani, m-a rugat să îi citesc acea poveste. Când i-am citit-o, mi-a spus: "Tati, am mai auzit povestea asta!". "Nu, nu se poate. Niciodată nu ți-am citit-o.". Pe măsură ce o citeam, copilul tot insista că i-am mai citit-o. Și eu tot îi spuneam că nu i-am mai citit-o niciodată... până când soția și-a amintit dintr-od dată: "Ba da, i-ai mai citit-o, în fiecare zi, când eram gravidă cu el!..."

Ferestre către pântec (note de lectură) - 3

(Note de lectură din volumul lui David Chamberlain – Ferestre către pântec. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2. Sublinierile ne aparțin.)

5. RECALCULAREA SIMȚURILOR: 12, NU 5

Eșecul aprecierii acestui continuum al "simțurilor chimice" (miros și gust) în perioada prenatală și postnatală a dus la crearea unor protocoale medicale nepotrivite, care separă bebelușii de mamele lor și dau naștere la interferențe inutile în procesul alăptării, în cazul nașterilor la spital.

La University College din Londra, echipele care executau transfuzii de sânge fetal au remarcat că feții nenăscuți răspundeau la penetrarea intrauterină a acului prin "mișcări corporale și respiratorii viguroase". O mostră de sânge a scos la iveală un întreg flux de hormoni de stres - nivelul cortizolului crescuse cu cca. 600%, iar betaendorfinele - cu aproape 200%. Copiii nenăscuți reacționau la durere în același fel în care reacționează copiii mai mari și adulții. Cercetătorii au concluzionat că axa fetal-hipotalamică-pituitară, sensibilă la stres, este funcțională cel puțin de la începutul celui de-al doilea trimestru (în jurul vârstei concepționale de 13 săptămâni). Prin contrast, ei au descoperit că atunci când copiii prematuri erau ținuți piele-pe-piele de către mamă, în unitățile de terapie intesivă neontală, nivelurile de substanțe chimice din sângele fătului, asociate cu stresul, scădeau.

Copiii care se confruntă cu durerea în timpul gestației au un handicap serios, deoarece ei nu sunt încă echipați cu căile nervoase care să modereze durerea - care se vor dezvolta curând după naștere, iar celulele lor senzoriale servesc inițial suprafețe mai mari de piele, ceea ce înseamnă că ei simt durerea pe o suprafață mai mare a corpului lor.

Experimente controlate au demonstrat că, atunci când copiii prematuri sunt mângâiați cu blândețe câte 15 minute de trei ori pe zi timp de 10 zile, aceștia prezintă schimbări exponențiale ale metabolismului și creșterii în greutate, la aceeași cantitate de hrană primită. Ca urmare, copiii care au fost mângâiați astfel au fost externați cu câteva zile mai devreme decât omologii lor. Mai departe, când au fost examinați din nou, la vârsta de 15 luni, copiii masați prezentau o dezvoltare cognitivă accelerată în comparație cu copiii care nu au fost masați.

Experimentele au arătat în mod repetat avantajele stimulării tactile potrivite: copiii care sunt atinși cu delicatețe sunt mai relaxați, dorm mai bine și se dezvoltă mai activ și mai cu viață. Ca reacție la masaj, nivelurile hormonilor de stres precum cortizolul sau betaendorfinele scad puternic în vreme ce crește producția de celule ale sistemului imunitar.

Nașterea în epoca plasticului (note de lectură) - 4

(Note de lectură din volumul lui Michel Odent – Nașterea în epoca plasticului. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3. Sublinierile ne aparțin.)

9. CĂI DE CERCETARE PROMIȚĂTOARE

Concluziile sunt simple, de vreme ce oamenii sunt mamifere: pentru a da naștere, o femeie trebuie să se simtă în siguranță, să nu se simtă observată și să fie într-un loc suficient de cald. 

Sfatul atât de răspândit de a sta în picioare și de a te plimba în timpul travaliului, bazat pe ideea simplistă că gravitatea poate facilita ieșirea bebelușului, nu ia în calcul premisa obligatorie a unui travaliu corect: un nivel redus de adrenalină. [...] Atunci când toți mușchii voluntari sunt în repaus, nevoia de glucoză este redusă dramatic.

Limbajul este un stimulent specific al cortextului uman. Acest lucru implică faptul că, în situații asociate cu activitatea intensă a structurilor arhaice ale creierului - precum nașterea, expunerea la limbaj trebuie să fie evitată. Cu alte cuvinte, perspectiva psihologică bazată pe conceptul inhibițiilor neocorticale este un mod a redescoperi importanța tăcerii. [...] Un pas important ar fi să evităm întrebările. A încerca să dai un răspuns unei întrebări implică activarea neocortexului.

Lumina este un alt bine-cunoscut stimulent al neocortexului. Toate procesele fiziologice care sunt asociate cu o activitatea neocorticală redusă sunt facilitate de întuneric. [...] Este remarcabil faptul că, atunci când femeile nu sunt influențate de ceea ce au citit sau de ceea ce au fost învățate, ele găsesc adesea posturi care tind să elimine orice stimulare vizuală - de exemplu, "în patru labe", ca și cum s-ar ruga.

Ferestre către pântec (note de lectură) - 2

(Note de lectură din volumul lui David Chamberlain – Ferestre către pântec. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1. Sublinierile ne aparțin.)

4. MIȘCARE ȘI EMOȚIE: LIMBAJUL CORPORAL AL BEBELUȘULUI

Casa de apă a pântecului nu are margini ascuțite și, ca și copilul din ea, nu are suprafețe plane.

Observatorii au remarcat că embrionii mici se întind exact așa cum se întind bătrânii - întotdeauna printr-o mișcare lentă, începând cu capul îndreptat spre înapoi, apoi continuând cu arcuirea trunchiului și ridicarea brațelor!

Un studiu-pionier a făcut observații periodice asupra a 12 feți de la 5 la 38 de săptămâni, estimezând proporția timpului petrecut în repaus și activitate. Totalul activității fetale a ajuns la o sumă totală de 9 săptămâni, ocupând cam 20-30% din timpul de observație. Restul a fost repaus. [...] Toate acestea ne spun ceva despre ritmul vieții fetale, sugerând existența a unei activități preponderente în perioada timpurie a sarcinii și mai lungi etape de repaus în sarcina avansată.

O altă formă remarcabiă de mișcare spontană în uter, expusă de ultrasunete, este REM (rapid eye movement), o mișcare specială, asociată cu faza de visare a somnului. Părinții văd aceste mișcări la nou-născuții lor, iar asistentele medicale le remarcă și mai devreme în cazul copiilor născuți prematur. Marea surpriză este să descoperi că există REM la numai 21 de săptămâni după concepție. Această visare, care apare atât de devreme și este atât de persistentă a dus la numeroase speculații în privința scopului ei. Cei mai mulți dintre experți tind acum să favorizeze teoria că visarea este un exercițiu important care joacă un rol critic în dezvoltarea creierului.

Nașterea în epoca plasticului (note de lectură) - 3

(Note de lectură din volumul lui Michel Odent – Nașterea în epoca plasticului. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2. Sublinierile ne aparțin.)

7. DACĂ AȘ FI EU COPILUL...

Ca medic, am luat adesea decizii după ce mi-am pus întrebarea: "Dacă aș fi eu copilul, ce aș alege?"

Atâta vreme cât cunoașterea noastră este limitată, ar trebui să avem abordări precaute.

Cu mult timp înainte de naștere, femeile sunt avertizate de medici că, dacă bebelușii lor nu se nasc la o anumită dată prestabilită, li se va induce travaliul. Primul efect al unor asemenea atitudini este că din ce în ce mai multe femei se îndoiesc de a fi capabile să înceapă travaliul fără ajutorul doctorilor.

Un travaliu indus este mult mai dificil decât un travaliu care a început spontan. De obicei, el duce la nevoia de anestezie epidurală, care, la rândul ei, duce cel mai adesea la o cascadă de intervenții, culminând cu vacuumul, forcepsul sau cezariana de urgență. "Epidemia inducerii travaliului" este un factor care explică ratele crescute de cezariene pe tot globul.

Naștere fără frică. Principiile și practica nașterii naturale (note de lectură) – 4

(Note de lectură din volumul lui Grantly Dick-Read – Naștere fără frică. Principiile și practica nașterii naturale. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3. Sublinierile ne aparțin)

Capitolul 5. Durerea din timpul nașterii

Nu există nicio funcție fiziologică a corpului care să ducă la creșterea durerii în cursul normal al sănătății. Dacă impulsurile naturale care ar trebui să se producă devin inconfortabile, de obicei indică faptul că echilibrul fiziologic este perturbat. 

[...] singurii stimuli de durere pe care îi poate înregistra uterul sunt tensiunea excesivă sau ruptura efectivă a țesuturilor. Durerea în travaliu trebuie să rezulte ori dintr-unul, ori din celălalt din acești doi stimuli. Deci trebuie să ne întrebăm: natura a intenționat ca nașterea să fie asociată de rupere sau tensiune vătămătoare? Și dacă da, de ce această structură importantă nu s-a adaptat funcției sale, în conformitate cu legea profesorului Julius Wolfe, care spunea pe scurt: "Structura este adaptată funcției sale" ? Dacă natura nu intenționează această rupere sau vătămare, atunci acei receptori sunt acolo doar ca să răspundă numai unor stimuli, alții decât cei normali. Trebuie să ne întrebăm: împotriva a ce se apără uterul prin transmiterea de senzații de durere în timpul îndeplinirii unei funcții absolut naturale? Perfecțiunea fiziologică a corpului uman nu cunoaște paradox mai mare decât durerea în timpul nașterii normale.

Ferestre către pântec (note de lectură) - 1

(Note de lectură din volumul lui David Chamberlain – Windows to the Womb: Revealing the Conscious Baby from Conception to Birth, North Atlantic Books, 2013. Sublinierile ne aparțin.)

1. PRIMA GENERAȚIE CARE VEDE ȘI AFLĂ

Știința sonografiei a fost inventată inițial pentru a expune pozițiile submarinelor în primul război mondial. Prin anii 50 a fost utilizată de către medici și ingineri din Glasgow, Scoția, pentru a detecta tumorile ascunse în abdomen. Unele dintre aceste "tumori" s-au dovedit a fi copii care pluteau în marea amniotică.

Un clinician specialist în ultrasunete pe care îl cunosc are obiceiul de a-i întreba frații mai mari care intră în cabinet împreună cu mamele lor însărcinate: "Știți că acest bebeluș vă cunoaște, nu?" Apoi îi încurajează să îi salute pe copii din burtică sau să le spună "te iubesc" în timp ce le monitorizează reacțiile pe monitorul de ultrasunete. De cele mai multe ori, copiii din pântece se animează, lovesc și își deschid gurițele de emoție. Asemenea observații cu ultrasunete nu numai că îi educă pe frații mai mari, dar provoacă teoriile clasice de psihologia dezvoltării și ne oferă răspunsuri la întrebări extrem de vechi, până acum neelucidate.

După 200 de observații cu ultrasunete pe laringe, cercetătorul spaniol C. Lopez Ramon y Cajal a remarcat că cel mai timpuriu act de înghițire are loc la 13 săptămâni după concepție, cele mai timpurii mișcări respiratorii au loc la 15 săptămâni și cele mai timpurii mișcări de emitere a sunetelor au loc la 18 săptămâni.

Nașterea în epoca plasticului (note de lectură) - 2

(Note de lectură din volumul Michel Odent – Nașterea în epoca plasticului. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1. Sublinierile ne aparțin.)

5. SISTEMUL DE OXITOCINE AL STRĂNEPOATELOR NOASTRE

Schimbările care se petrec în creierul unei vietăți sălbatice domesticite au loc foarte rapid, în termeni de evoluție - la nurcă, după numai 120 de ani de domesticire, s-a constatat o scădere a dimensiunilor creierului de cca. 20%. 

Studiul Overkalix este ilustrativ pentru ceea ce ne putem aștepta de la noile metode de cercetare. Overkalix este o mică comunitate agricolă din nord-estul Suediei, lipsită de acces la hrana oferită de mare. Acest lucru explică de ce, fiind influențată de condițiile climatice locale, au existat perioade în care hrana era abundentă și perioade de foamete. Studiul a fost realizat utilizând date istorice, inclusiv recoltele și prețurile hranei. Ce s-a observat este că nepoții paterni (nu și cei materni) ai copiilor suedezi care au fost expuși la foamete în preadolescență, în secolul al XIX-lea, aveau un risc mai mic de boli cardiovasculare; în perioadele în care hrana era din belșug, a crescut mortalitatea provocată de diabet a nepoților, sugerând că avem de-a face cu o moștenire epigenetică transgenerațională. Un efect diferit a fost observat în cazul femeilor: nepoatele paterne (nu cele materne) ale femeilor care au trecut prin foamete când erau încă nenăscute, în medie, au trăit mai puțin. Studiul Overkalix a inspirat deja alte cercetări privind transmisia transgenerațională a trăsăturilor dobândite pe linie paternă.

A fost confirmat faptul că greutatea la naștere a copiilor (ale căror mame se aflau ele însele în uter în timpul foametei din iarna anilor 1944-1945 din Olanda) era comparativ mai mică.  

Factorii de mediu la care sunt expuși acum oamenii care nasc sau sunt născuți nu au fost niciodată experimentați de generațiile anterioare. Pentru prima dată în istoria speciei noastre, cele mai multe dintre femei nu se mai bazează pe eliberarea hormonilor lor naturali pentru naștere: ori se folosesc de substitute farmacologice, în special perfuziile cu oxitocină, ori dau naștere prin cezariană. Cu alte cuvinte, sistemul oxitocinelor umane a devenit inutil în perioada critică din apropierea nașterii. Păstrând în minte analogia cu micșorarea creierului la animalele domesticite, trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva capacitatea de a da naștere poate să se degradeze de la generație la generație. 

Nașterea în epoca plasticului (note de lectură) - 1

(Note de lectură din volumul lui Michel Odent – Childbirth in the Age of Plastics, Pinter and Martin, 2011. Sublinierile ne aparțin.)

1. ISTORIA MEDICINEI DIN PERSPECTIVA ISTORIEI PLASTICULUI

Istoria chirurgiei de urgență a făcut întotdeauna pași spectaculoși în timpul războaielor.

Istoria medicinei din ultimii 50 de ani nu poate fi separată de istoria folosirii plasticului. Dispozitivele medicale consumabile s-au dezvoltat gradual după 1960. În jurul anului 1970, au apărut recipiente de plastic, care reduc riscurile emboliei. Noile plastice, din ce în ce mai puțin traumatice pentru vene, au înlocuit policlorura de vinil (PVC). În jurul anului 1970, a avut loc revoluția teflonului, urmată în anii 80 de revoluția poliuretanului. Folosirea perfuziilor intravenoase a devenit atât de răspândită în spitalele moderne, că procedura aplicării lor a devenit progresiv treaba asistentelor, deși inițial numai medicii puteau face asta. Avansurile în folosirea medicală a plasticelor au indus o nouă fază în relația dintre medici, asistente și moașe. Astăzi există un nou domeniu pentru medicii specialiști - este acela al introducerii tuburilor de plastic în toate vasele, organele și părțile corpului, care până acum erau accesibile doar pe cale chirurgicală.

Dezvoltarea plasticului nu doar că a transformat majoritatea disciplinelor medicale, dar a făcut posibilă apariția noilor specializări, precum neonatologia.

Practic, însuși conceptul de terapie intensivă este o consecință a folosirii medicale a materialelor plastice.

Revoluția plasticului a avut efecte spectaculoase în maternități. A fost premisa necesară a standardizării medicalizării nașterii la care asistăm în zilele noastre. Astăzi este banal să vezi o femeie în travaliu, al cărei braț este conectat la o perfuzie intravenoasă - o pungă de plastic care se prelungește cu un tub de plastic, în vreme ce un cateter este introdus în zona ei epidurală. Oamenii din generația mea înțeleg că aceasta este o situație absolut nouă. Ne aflăm într-o situație fără precedent, iar prioritatea este să articulăm întrebările potrivite în privința ei.

Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere (note de lectură) – 12

(Note de lectură din volumul lui M. Odent – Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11. Sublinierile ne aparțin.)

11. FERESTRE CĂTRE VIITOR

Mulți oameni din societatea noastră preferă să moară la spital, pur și simplu pentru că spitalele sunt considerate acum locurile obișnuite pentru a muri. [...]

Nimeni nu ar trebui să-i oprească pe bebeluși să doarmă cu mamele lor. Acest lucru nu implică nici o cheltuială, nu necesită nici un echipament și se află dincolo de controlul marilor instituții.

În întuneric, simțul predominant al bebelușului - vederea - se odihnește. În locul lui, bebelușul trebuie să-și folosească simțul atingerii prin contactul direct cu pielea, și simțul mirosului.

De asemenea, și mama are nevoie de prezența bebelușului. Oricine  cunoaște dificultățile de alăptare din societatea noastră știe că una dintre principalele explicații pentru acestea este faptul că mamele sunt separate de copii în timpul nopții.

Dacă mamele nu mai dorm cu bebelușii lor, asta se întâmplă pentru că cineva le tot spune că ăsta este un obicei prost. [...] Unii avertizează că ar exista un risc de a strivi bebelușul noaptea în pat, dar acest lucru pur și simplu nu se întâmplă - mamele sunt conștiente de bebeluș chiar și în timp ce dorm. De asemenea, se cunoaște că mamele au un tipar de somn care exclude somnul adânc (stadiul al patrulea). În plus, un bebeluș sănătos știe să se protejeze, astfel că va da alarma dacă este deranjat de așternut sau de vreo pătură.

Toate femeile care dorm cu bebelușii lor spun cât de ușor este să alăptezi în timpul nopții, fără a te trezi de tot. Ele știu cum își folosește bebelușul simțul mirosului pentru a găsi sfârcul.

Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere (note de lectură) – 11

(Note de lectură din volumul lui M. Odent – Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 Sublinierile ne aparțin.)

10. SĂNĂTATEA PRIMORDIALĂ ȘI "SALTUL CONȘTIINȚEI"

Familia nucleară este unul dintre cele mai distructive aspecte ale societății de azi. Ea ignoră nevoile fundamentale ale unei femei însărcinate, a unei femei în travaliu sau a unui nou-născut. În familia tradițională extinsă, o femeie care așteaptă un copil este întotdeauna înconjurată de femei de diferite generații care se ajută în viața de zi cu zi, inclusiv în treburile de mămică. În acest tip de familie extinsă, o femeie care este mamă pentru prima dată capătă în avans experiență privitor la noul născut.

În familia nucleară, femeia însărcinată fie stă acasă, petrecând nenumărate ore de una singură, sau merge la slujbă și este incapabilă să-și adapteze stilul de viață diferitelor faze ale gravidității. În lumea profesioniștilor, dacă o femeie anunță că este însărcinată, în jurul ei se creează sentimentul că va fi mai puțin eficientă și mai puțin rentabilă.

Nici o societate, în afară de a noastră, nu a ignorat vreodată atât de tare bipolaritatea dintre masculin și feminin, care este necesară pentru dezvoltarea ființei umane. La acest moment, este  imposibil să calculăm efectele pe termen lung ale acestei noi situații.

Creșterea nivelului de trai și dezvoltarea tehnologiei moderne contribuie deopotrivă la reducerea dimensiunilor familiei și fac un model din familia nucleară. Arhitecții și urbaniștii proiectează locuințe risipite, pentru că aproape toată lumea are telefon și mașină; într-adevăr, mărimea mașinilor se potrivește perfecte cu mărimea familiei nucleare. Nu putem să ne gândim la familia nucleară fără a lua în considerare la întreaga societate tehnologică de care aceasta depinde.

Naștere fără frică. Principiile și practica nașterii naturale (note de lectură) – 3

(Note de lectură din volumul lui Grantly Dick-Read – Naștere fără frică. Principiile și practica nașterii naturale. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2. Sublinierile ne aparțin)

Capitolul 3. O filozofie a nașterii

M-am întrebat adesea dacă acea femeie din Whitechapel, al cărei nume l-am uitat demult, a realizat ce influență majoră a făcut o remarcă de-a ei asupra mea. [...] Împiedicându-mă pe scara întunecoasă, am deschis ușa unei camere mici. Pe jos era un lighean cu apă, fereastra era spartă, ploaia intra înăuntru, patul nu avea așternuturi decente și era sprijinit într-un capăt de o cutie de zahăr. Pacienta mea stătea pe pat, acoperită numai cu niște zdrențe. În ciuda acestor condiții - care chiar și acum treizeci de ani erau o rușine pentru orice țară civilzată, curând am devenit conștient de atmosfera liniștită și calmă. Între timp, copilul s-a născut. Nu a fost nicio urmă de agitație sau zgomot. A fost doar o mică disensiune: am încercat să îmi conving pacienta să-i administrez niște cloroform când a devenit vizibil capul copilului. Totuși ea a refuzat ferm dar calm să accepte acest ajutor. Era pentru prima dată în scurta mea experiență când cineva refuza cloroformul. Când eram pe picior de plecare, am întrebat-o de ce a refuzat. [...] s-a întors timid la mine și mi-a spus: ”Nu a durut. Nici nu trebuia să doară, nu-i așa doctore?” Săptămâni și luni întregi apoi, în timp ce stăteam cu femei aflate în travaliu, femei care păreau că se află în agonia și teroarea nașterii, această propoziție îmi revenea în minte, până când, în ciuda gândirii mele ortodoxe și conservatoare, am început să întrevăd lumina. Am început să realizez că nu există nicio legea a naturii și nicio intenție care ar putea justifica durerea la naștere.

Era foarte greu de explicat de ce cineva suferă și altcineva pare eliberată de orice durere. Nu părea să fie mare diferențe în travaliile efective; ambele persoane trebuiau sa muncească la fel de mult; factorul timp nu părea să fie remarcabil diferit.

Astfel că am fost influențat treptat de către aceste observații să investighez partea jucată de emoții în funcția naturală a reproducerii. Era natura nașterii responsabilă de starea emoțională a femeii, sau starea emoțională era în mare măsură responsabilă de natura nașterii?

Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere (note de lectură) – 10

(Note de lectură din volumul lui M. Odent – Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 Sublinierile ne aparțin.)

9. CERCETĂRI ÎN SĂNĂTATEA PRIMORDIALĂ

La acest moment, suntem prizonierii unor imagini mentale depășite - iar acest lucru explică de ce cercetările sunt atât de limitate și relativ sterile.

Dacă vei deschide un ziar sau vei privi la panourile publicitare din orașe, vei fi convins de faptul că, dacă s-ar dona mai mulți bani, toate bolile ar fi eliminate una câte una imediat ce cauzele și tratamentele lor ar fi descoperite. 

În 1970, președintele Nixon credea că, dacă vor fi îndeajuns de mulți bani pentru cercetare, cancerul va fi eradicat în timpul mandatului său. A adus la un loc cei mai buni experți americani, care erau cu toții convinși că, cu îndeajuns de mulți bani, victoria asupra cancerului va fi repurtată într-un timp foarte scurt. Miliarde de dolari au fost destinate acestei campanii. După zece ani, aceiași experți s-au întâlnit din nou și nu au putut decât să-și exprime dezamăgirea.

Punctul de plecare în cercetarea sănătății primordiale este să punem întrebarea: ce-i face pe oameni sănătoși decât ce-i face pe oameni bolnavi?

Pionierul Antoine Béchamp, care aflase despre virusuri dinaintea lui Pasteur, scria: "Nu există virusuri și bacterii care sunt periculoase în sine, pentru a îmbolnăvi oamenii și animalele... cauza primară a bolilor noastre este înăuntrul nostru, mereu înăuntrul nostru".

Unii pot crede că este ridicol ca academicieni serioși să-și risipească timpul și banii pentru a dovedi că un nou-născut are nevoie de mama lui și că mama are nevoie de bebelușul ei. Dar într-o societate nebună care aplaudă cele mai aberante comportamente, este nevoie de orice fapt care să dovedească cât de puternice sunt nevoile fundamentale ale oamenilor.

Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere (note de lectură) – 9

(Note de lectură din volumul lui M. Odent – Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 Sublinierile ne aparțin.)

8. MEDICUL

Istoria medicinei se confundă adesea cu istoria noilor tratamente. Ele apar în scenă, sunt acceptate la scară largă, apoi sunt condamnate și dispar pentru că efectele lor secundare le depășesc avantajele.

Istoria medicinei poate fi înțeleasă cum trebuie numai dacă vom compara atitudinile tipice ale unui medic cu cele ale unui grădinar. Pe de o parte, grădinarul își cultivă plantele, are grijă de sănătatea lor și se asigură că toate nevoile lor sunt îndeplinite. De cealaltă parte, medicul - care ar putea fi o persoană mult mai cultivată - crede că poate substitui funcțiile fiziologice prin medicamente, chirurgie sau iradiere.

Cele mai multe dintre medicamentele inventate pentru a lupta cu diferitele aspecte ale bolii civilizației nu au reușit să treacă testul timpului.

Toată lumea știe despre talidomidă - medicamentul care trebuia să combată grețurile femeilor gravide. A durat câțiva ani până să se descopere legătura dintre anomaliile îngrozitoare ale membrelor copiilor și administrarea acestui medicament în timpul sarcinii. Mulți oameni încă își amintesc povestea DES-ului - un estrogen sintetic care ar fi trebuit să prevină pierderea sarcinii. Multor femei le-a fost administrat în anii 40 și începutul anilor 50. A durat câțiva ani până când o echipă inteligentă din Boston a descoperit că fetițele născute de mame cărora li se administra DES în sarcină prezintă anomalii ale cervixului și vaginului, și au un risc mai mare de cancer la vagin. Mamele care au luat DES aveau probabil un risc mai mare de cancer la sân. Peste toate acestea, medicamentul a fost absolut inutil în prevenirea pierderii sarcinii.

Istoria Phisohex-ului (hexaclorofen) este un alt exemplu de retragere spectaculoasă a unui medicament de pe piață. Este bine știut faptul că folosirea generalizată a antibioticelor, combinată cu aglomerația de oameni bolnavi din spitale creează spațiul perfect pentru înmulțirea bacteriei numită stafilococ, care poate deveni foarte puternică și periculoasă. Phisohex-ul era un tratament local al cărui scop era să ucidă cele mai comune bacterii. Atunci când mulți copii născuți prematuri au început să moară de "encefalopatie vacuolară" - o degenerare a creierului, s-a descoperit că Phisohexul era absorbit de către piele și era toxic pentru sistemul nervos. O întreagă generație de echipe chirurgicale și-a spălat, de-a lungul anilor, mâinile în Phisohex. În Franța a avut loc un proces faimos care implica o firmă foarte cunoscută, producătoare de pudră de talc. Procesul a fost declanșat ca urmare a morții a patru copii și paraliziei a încă doi din cauza talcului, care conținea hexaclorofen.

Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere (note de lectură) – 8

(Note de lectură din volumul lui M. Odent – Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 Sublinierile ne aparțin.)

7. GRĂDINARUL

În zilele noastre, frica de stres este cum era frica de virusuri la începutul secolului trecut.

Astăzi, stresul a luat locul virusurilor pe postul de dușman. Nimeni nu știe cu exactitate ce înseamnă "stresul", ci doar că e periculos.

De fapt, avem nevoie și de virusuri, și de stres. Unele dintre organele noastre nu pot lucra așa cum trebuie fără bacterii. Ușa către lumea bacteriilor se deschide la naștere, iar nașterea este de asemenea o provocare spectaculoasă pentru hormonii de stres. Studiile arată că animalelel care au fost crescute într-un mediu lipsit de orice bacterii se îmbolnăvesc și își pierd capacitatea de a se adapta. Numai prin confruntarea directă cu bacteriile poate sistemul nostru imunitar să se transforme și să poată să lupte. Aceeași poveste și cu stresul. Orice schimbare din mediu care încurajează capacitatea unei persoane de a se adapta va transforma și pe acea persoană. Efortul necesar pentru aceasta constituie o forță creativă. Aceeași forță creativă lucrează și în lupta împotriva bacteriilor și în elaborarea unor noi idei.

Așadar, prioritatea nu este să eliminăm toate bacteriile, toate virusurile și toate stresurile, ci să ne asigurăm că fiecare persoană are toate șansele de a fi capabilă să-și dezvolte propriile capacități de adaptare, cu alte cuvinte, să-și dezvolte sistemul primordial de adaptare. Prioritar este să ne concentrăm pe perioada dependenței de mamă.

A hrăni sistemul primordial de adaptare înseamnă a-l hrăni în primul rând cu emoții pozitive.

Nevoile emoționale de bază nu pot fi satisfăcute decât în contextul unui grup.

Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere (note de lectură) – 7

(Note de lectură din volumul lui M. Odent – Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3, 4, 5, 6 Sublinierile ne aparțin.)

6. INSTINCTE SOCIALE ȘI RELIGIOASE

Așa cum emoțiile se împart, tot astfel se împarte și sănătatea. Sănătatea nu este atributul unui individ izolat.

Capacitatea de adaptare a omului este foarte limitată în ceea ce privește nevoile sale sociale. Studiind relațiile sociale ale unei persoane, vei avea cel mai bun indicator al riscurilor de boli și moarte. Cei mai buni coeficienți de predicție a mortalității sunt extrași din statistici care măsoară aspecte precum numărul de persoane dintr-o gospodărie și activitățile lor sociale înăuntrul și în afara casei.

Abia începem să întrevedem o legătură între comportamentul antisocial și evenimentele care au loc la începutul vieții, în timpul perioadei primordiale.

Oamenii sunt programați să trăiască în comunități mici.

Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere (note de lectură) - 6

(Note de lectură din volumul lui M. Odent – Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3, 4, 5 Sublinierile ne aparțin.)

5. SĂNĂTATE SEXUALĂ

(continuare)

S-ar putea spune că obsesia controlului caracterizează domeniul obstreticii. Așa a fost din momentul în care medicul-bărbat a intrat în camera de naștere, în secolul al XVII-lea, și a pus bazele obstreticii moderne. Medicul-bărbat a fost cel care a introdus poziția pe spate și tot el este cel care a înființat școlile de moașe. Moașele nu mai sunt mame care ajută alte mame, datorită experiențelor lor personale și sensibilității lor feminine specifice. În loc de asta, au devenit profesioniste care au învățat să controleze procesul nașterii. Doctorii se întreceau unul cu altul pentru a controla pregătirea moașelor. Câtă vreme familia Chemberlen din secolele XVII-XVIII a putut menține secretul forcepsului lor și dovedi superioritatea tehnicii lor, și-a păstrat monopolul în pregătirea moașelor. Această tendință de a considera controlul ca prioritate a devenit în timp din ce în ce mai pronunțată.

Devine din ce în ce mai evident că nu se poate controla un episod al vieții sexuale fără a-l perturba.

Din ce în ce mai mulți copii se nasc impregnați de medicamentele care li s-au administrat mamelor în timpul travaliului. Numărul de copii care au fost separați de mamele lor la naștere și transferați în unitățile pediatrice a atins proporții inimaginabile.

Ceea ce este esențial să înțelegem e că dificultățile la naștere apar sub influența bolilor civilizației. În țările în care au ajuns la a treia generație consecutivă de nașteri medicalizate, femeile devin din ce în ce mai puțin capabile de a naște singure, folosindu-se de proprii hormoni. Unele dintre ele și-au pierdut această abilitate la propria lor naștere.

Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere (note de lectură) - 5

(Note de lectură din volumul lui M. Odent – Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2, 3, 4 Sublinierile ne aparțin.)

5. SĂNĂTATE SEXUALĂ

Alăptarea este ultima etapă în procesul procreării.

Într-o societate în care există atât de multe modalități de perturbare a vieții fătului, a nașterii, a relației dintre mamă și bebeluș și a alăptării, nici nu e de mirare că apar probleme în diferitele etape din viața sexuală a unei persoane.

Cel care a descoperit noțiunea de "perioadă sensibilă" (sensitive period) este etologul german Konrad Lorenz. Acestă "perioadă sensibilă" este o perioadă critică ale cărei circumstanțe nu vor mai fi repetate niciodată. 

Lorenz a observat că bobocii de gâscă rămân atașați pentru tot restul vieții lor de primul animal cu care au avut contact după naștere. Într-adevăr, o parte dintre bobocii lui Lorenz au rămași atașați de el pentru tot restul vieții lor. Mai târziu, alți etolologi au studiat atașarea altor animale - păsări și câteva mamifere, printre care caprele și primatele.

Indiferent de metoda științifică folosită, s-a ajuns la aceleași concluzii: există o perioadă sensibilă - o perioadă critică, ce își lasă amprenta pentru totdeauna.

Prima oră de după naștere ar putea fi o asemenea perioadă sensibilă pentru oameni. Există o grămadă de dovezi care ne fac să gândim astfel. În primul și în primul rând, mamele însele asistă la asta. Pe parcursul orei imediat următoare nașterii, mama se află într-o stare de conștiență foarte specială, în care nu ține cont de mai nimic din ceea ce se întâmplă în jurul său - atâta vreme cât nimic nu perturbă primul contact al său cu bebelușul și nimic nu perturbă acea atmosferă sacră. Cel mai adesea, acesta este cel mai bun moment pentru ca bebelușul să sugă pentru prima oară.

Naștere fără frică. Principiile și practica nașterii naturale (note de lectură) - 2

(Note de lectură din volumul lui Grantly Dick-Read - Naștere fără frică. Principiile și practica nașterii naturale. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1. Sublinierile ne aparțin)

Capitolul 2. Maternitatea din mai multe puncte de vedere

Din păcate maternitatea nu are parte de considerația pe care o merită și care este justificat să fie așteptată. E posibil ca asemenea gânduri să pară altruiste în lumea modernă, dar în policlinici și în spitale, mamele și tinerele care sunt gravide pentru prima dată devin prea adesea subiectul unei discipline surprinzător de rigide și a unei înregimentări impersonale.

Politicienii au recunoscut de mult puterea femeii în familie, în această țară în mod special de când femeile au primit dreptul de vot. [Nașterea] a devenit subiect al propagandei politice, care primește astfel acces facil și empatic în casele oamenilor. Dar cu ce rezultat? Se cheltuiesc sume enorme de bani pentru construcția și producerea prestigiului economic și uneori pentru profit. Dar în această țară, numai o sumă mică și inadecvată de bani reprezintă aprecierea practică a îmbunătățirii fondului uman al țării.

Prestigiul unui satelit care orbitează în jurul Pământului este infinit mai mare decât prestigiul unei abordări revoluționare asupra dezvoltării unui fond uman mai bun, sau a fondării de familii mai fericite.

Adolscentei nu i se explică cele mai de bază reguli ale feminității. Extemporalele și examenele de școli, licee și univeristăți nu includ în curicula lor subiectul extrem de important a maternității.

Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere (note de lectură) - 4

(Note de lectură din volumul lui M. Odent – Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2 Sublinierile ne aparțin.)

4. BOALA CIVILIZAȚIEI

În mod cert, societatea noastră ignoră nevoile fundamentale pe care o ființă umană le are în perioada sa primordială - viața intrauterină, perioada din apropierea nașterii și primul an după naștere.

Redescoperirea nevoilor fundamentale ale oamenilor va deveni un scop esențial pentru societatea noastră industrializată.

Să luăm exemplul nou-născutului căruia nu îi este permis să doarmă cu mama sa. Într-adevăr, aceasta este soarta a milioane de ființe umane în lumea occidentală. Haideți să vedem cum acest lucru ar putea avea consecințe pe termen lung. Nu ai nevoie de puteri de observație excepționale ca să descoperi că toți nou-născuții au nevoie de contact apropiat cu mamele lor, în special pe întuneric, noaptea. Dacă această nevoie înnăscută, această nevoie primordială de contact strâns cu o mamă întotdeauna disponibilă, nu este îndeplinită, atunci bebelușul o va cere și va plânge permanent. Dar plânsetele lui nu îi vor aduce înapoi brațele mamei. În loc de asta, cel mai probabil, mama va aprinde lumina și îi va da să mănânce. Foarte curând, bebelușul va pierde orice speranță de a fi ajutat pe timp de noapte - o perioadă în care chiar are o mare nevoie de a fi ținut în brațe.

Această situație are legătură cu ceea ce fiziologii numesc "lipsa speranței" (hopelessness), "neputință" (helplessness) sau "inhibarea acțiunii" (inhibition of action). Toate aceste situații aduc cu ele o tendință către activitate redusă, tristețe și indiferență.

Naștere fără frică. Principiile și practica nașterii naturale (note de lectură) - 1

(Note de lectură din volumul lui Grantly Dick-Read - Childbirth without fear. The principles and practice of natural childbirth, Polinger in Print, 2006. Sublinierile ne aparțin)

CUVÂNT ÎNAINTE, MICHEL ODENT

Grantly-Dick Read, în calitate de medic practicant cu experiență și de observator excelent, a realizat faptul că atenția ar trebui să fie mențiuntă asupra nevoii femeii de a se simți în siguranță. Ar fi uimit de modul în care psihologii moderni pot confirma și interpreta descoperirile lui. Aceștia sunt acum în poziția de a explica în ce fel sunt antagonice adrenalina (un hormon ”de urgență” secretat în special atunci când există un potențial pericol) și oxitocina (hormonul necesar pentru a produce contracții uterine).

Toate mamiferele, inclusiv oamenii, au aceleași nevoi de bază atunci când nasc. O femelă mamifer nu poate făta în sălbăticie atunci când în preajmă se află un prădător. Ea va făta mai târziu, atunci când îi va scădea nivelul adrenalinei; asta se întamplă atunci când pericolul a trecut și se simte în siguranță.

A înțelege și a interpreta nevoia de a se simți în siguranță în timpul nașterii ne duce spre menționarea celor mai comune strategii folosite de-a lungul vremii femeile din toată lumea pentru a-și satisface aceste nevoi. Ele au avut dintotdeauna tendința să dea naștere în apropierea propriei lor mame sau în apropierea unei mame sau bunici cu experiență, alături de care să se poată simți în siguranță. Aceasta este rădăcina moșitului. Într-o lume ideală, mama este prototipul persoanei alături de care ne simțim în siguranță, fără sentimentul de a fi observați sau judecați. E posibil ca, dacă nevoile de bază ale femeilor care nasc ar fi fost interpretate corect acum jumătate de secol, moașa autentică nu ar fi fost transformată într-o membră anonimă a echipei medicale, stresată să urmeze niște protocoale strict standardizate.

Mai mult decât atât, Dick-Read atenționează asupra faptului că frica este foarte contagioasă.

Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere (note de lectură) – 3

(Note de lectură din volumul lui M. Odent – Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1, 2 Sublinierile ne aparțin.)

3. LE TERRAIN*

*Pentru Odent, le Terrain reprezintă "condițiile, temperamentul și abilitatea de bază pentru a rezista la boală".

Omenirea a visat întotdeauna la o epocă de aur, de mult apusă, un paradis pierdut, o lume fără vină și fără boală. Ideologia medicală dominantă în Occident este pătrunsă de acest mit. Doctorii întotdeauna caută cauza fiecărei boli, și pentru fiecare boală, ei caută tratatamentul potrivit.

Pe de altă parte, atunci când pui întrebarea invers și întrebi "ce constituie o bună sănătate", medicina are mult mai puține de spus; probabil pentru a ascunde lipsa de cunoaștere. O chestiune care ar putea fi întrebată, de exemplu, este: de ce două treimi din omenire au scăpat de ciuma din secolul al XIV-lea? O alta ar putea fi: de ce 90% din populația țărilor occidentale au anticorpi împotriva virusului Epstein-Barr de ce vreme ce, aparent, n-a suferit vreodată de boală? O altă întrebare: de ce numai o minoritate de persoane infectate cu virusul HTLV3 dezvoltă SIDA? De ce unele femei pot da naștere primului lor copil în câteva ore și fără nici un ajutor medical? Pentru a răspunde acestor întrebări, trebuie să luăm în considerare ceea ce eu numesc le terrain.

Unele descoperiri recente ar putea lămuri despre ce e vorba cu terrain-ul. Este bine cunoscut faptul că eschimoșii consumă foarte mult pește, așa că ei asimilează foarte mari doze dintr-un anume tip de acizi grași nesaturați. De asemenea, este bine știut faptul că eschimoșii prezintă riscuri reduse de afecțiuni ale inimii, și, într-o oarecare măsură, de cancer. Este tentant să faci o legătură între aceste două situații de vreme ce sângele de eschimos are o concentrație redusă dintr-un anumit acid gras, care joacă un rol esențial în tromboză. Dar, pe de altă parte, lucrurile au devenit mai complicate când s-a descoperit că eschimoșii care țineau un regim alimentar de tip occidental rămâneau la același nivel redus de acizi grași. De fapt, modul în care eschimoșii metabolizează hrana este diferit. Este ca și cum computerele lor biologice ar fi programate altfel.

Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere (note de lectură) – 2

(Note de lectură din volumul lui M. Odent – Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1 Sublinierile ne aparțin.)

2. SISTEMUL PRIMORDIAL DE ADAPTARE

Sistemul primordial de adaptare este total diferit de "creierul nou" sau neocortexul, care își poate crește capacitatea până la o vârstă foarte înaintată dacă este stimulat îndeajuns.

Imunologii trebuie să fie convinși de adevărul că viața este o luptă și că lupta este o necesitate. Sistemul imunitar învăță să lupte doar luptând. Dar dacă sistemul imunitar nu are șansa de a lupta cu anumite virusuri care atacă, de obicei, în timpul copilăriei, atunci va avea parte de a o luptă mult mai grea și mai epuizantă ca adult. De aceea e mai bine să faci oreion la patru ani, nu la treizecișipatru de ani.

De fapt, orice tip de secreție hormonală joacă un rol în imunitate - nu doar hormonii de stres.

Sistemul imunitar poate fi văzut de-acum ca un organ senzorial care trimite informații către creier.

Deși Pavlov deja prevăzuse posibilitatea condiționării sistemului imunitar și deși Metalnikov a arătat în anii '20 la Institutul Pasteur din Paris că, într-adevăr, condiționarea poate schimba răspunsul unui organism la un agent de infecție, nimeni nu ar fi îndrăznit să vorbească despre educarea sistemului imunitar nici măcar acum 15 ani.

Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere (note de lectură) - 1

(Note de lectură din volumul Michel Odent - Primal Health. Understanding the critical period between conception and the first birthday, Clairview Books, 2012. Sublinierile ne aparțin.)

1. CE ESTE SĂNĂTATEA?

Anumite experimente pe șoareci sau câini au demonstrat cum animalele pot învăța să fie neajutorate. În anii 60, Martin Seligman și colegii săi au condus o serie de experimente pentru a testa o teorie a învățării. Au împărțit câinii în două grupe. Primului grup i s-au administrat șocuri electrice de care nu puteau scăpa sub nici o formă. Cel de-al doilea grup de câini a fost pus în cuști identice, dar nu i s-au administrat deloc șocuri electrice.

Aceste două grupuri de câini au fost apoi testate într-o cutie specială care avea două compartimente separate de o barieră. Într-unul dintre compartimente, câinii au primit electroșocuri. Dar, sărind peste barieră, ei puteau să scape de acest tratament. Al doilea grup de câini, căruia nu i se administraseră electroșocuri, a descoperit foarte repede calea de evadare și au sărit peste barieră. Dar ceea ce a fost șocant a fost faptul că primul grup de câini - cei care fuseseră electrocutați mai înainte - nu au încercat deloc să scape. Doar s-au întins pe jos, deznădăjduiți, în compartimentul cu electroșocuri. Chiar și atunci când câinii au fost ridicați peste barieră și duși în partea cealaltă, nu a fost nici o diferență. Ei învățaseră din prima lor experiență că nimic din ceea ce ar fi făcut nu ar fi ajutat la nimic și că erau incapabili de a controla evenimentele în vreun fel. Seligman a numit aceasta "neputință învățată" (learned helplessness).

Mai târziu, alți cercetători au dorit să afle ce transformări fiziologice ar avea loc în șoareci atunci când li s-ar acorda diferite niveluri de control asupra șocurilor electrice. Au descoperit că atunci când șoarecii nu aveau control asupra șocurile, sufereau de ulcere de stomac și pierderi în greutate. Acești șoareci prezentau, de asemenea, și niveluri reduse de adrenalină, hormonul care dă brusc energia necesară pentru a lupta sau pentru a fugi. Șoarecii nu s-au îmbolnăvit din cauza electroșocurilor, ci din cauza stării de abandon în care erau la momentul șocurilor.

Implicațiile acestor experimente simple sunt de o importanță capitală. Ele ne ajută să înțelegem cât de mult se reduc capacitățile unei persoane atunci când ea nu are control asupra a ceea ce i se întâmplă și nu are altceva de făcut decât să se supună.