Naștere fără frică. Principiile și practica nașterii naturale (note de lectură) - 2

(Note de lectură din volumul lui Grantly Dick-Read - Naștere fără frică. Principiile și practica nașterii naturale. Pentru a citi notele de lectură anterioare din acest volum, clic: 1. Sublinierile ne aparțin)

Capitolul 2. Maternitatea din mai multe puncte de vedere

Din păcate maternitatea nu are parte de considerația pe care o merită și care este justificat să fie așteptată. E posibil ca asemenea gânduri să pară altruiste în lumea modernă, dar în policlinici și în spitale, mamele și tinerele care sunt gravide pentru prima dată devin prea adesea subiectul unei discipline surprinzător de rigide și a unei înregimentări impersonale.

Politicienii au recunoscut de mult puterea femeii în familie, în această țară în mod special de când femeile au primit dreptul de vot. [Nașterea] a devenit subiect al propagandei politice, care primește astfel acces facil și empatic în casele oamenilor. Dar cu ce rezultat? Se cheltuiesc sume enorme de bani pentru construcția și producerea prestigiului economic și uneori pentru profit. Dar în această țară, numai o sumă mică și inadecvată de bani reprezintă aprecierea practică a îmbunătățirii fondului uman al țării.

Prestigiul unui satelit care orbitează în jurul Pământului este infinit mai mare decât prestigiul unei abordări revoluționare asupra dezvoltării unui fond uman mai bun, sau a fondării de familii mai fericite.

Adolscentei nu i se explică cele mai de bază reguli ale feminității. Extemporalele și examenele de școli, licee și univeristăți nu includ în curicula lor subiectul extrem de important a maternității.

Doctorii sunt împărțiți în mai multe grupuri și subgrupuri [...]. Astfel că maternitatea devine subiectul unui număr de influențe din partea a diferite grupuri din cadrul medicinei. [Maternitatea] se sacrifică fără să aibă abilitatea de a rezista îndoctrinării bărbatului - când mă refer la bărbat în acest sens includ și femeile medici, câteva din ele care, din păcăte au acceptat atitudinea masculină uzuală asupra acestei funcții pur feminine. Celor care cred în mintea maternă le este greu să înțeleagă cum îndrăznesc bărbații să dicteze unei femei o rutină mecanică, pentru a atinge rezultate maxime în timpul nașterii. Corpul este doar un vehicul în care și prin care un copil este făcut în mod miraculos. Mintea femeii este cea care cunoaște dorința îndeplinirii scopului ei biologic. Mintea și receptivitatea ei, abilitatea ei de a integra fondul noilor gânduri și sentimente de dragoste care acompaniază perioada sarcinii este cea care modelează copilul. Mintea este cea care, prin înțelegere, rezistă asaltului fricii și ignoranței și reduce astfel stresul nașterii la o sensibilitate suportabilă, care evită intervențiile negative ale rutinei masculine și permite conștientizarea reușitei sale.

Studenților nu li se predă faptul că dragostea mamei este o putere care trebuie să fie elementul central al muncii noastre ca obstetricieni.

Nu pot scrie suficient de multe despre cruzimea care există încă în unele spitale unde  bunăvoința este îngropată în înregimentări stricte și în rutina eficienței instituționale. Uneori pare că maternitățile sunt organizate pentru comoditatea doctorilor și asistentelor pentru care pacientele sunt standardizați indiferent de confortul sau dorințele lor.

Suntem perfect conștienți că unii ginecologi seniori care predau moșitul anormal nu sunt de acord cu instruirea antenatală a femeilor. ”Este mai bine pentru noi dacă ele nu știu nimic despre naștere și oricum, este treaba noastră, nu a lor”, am auzit spunându-se la un congres anul trecut. Acesta este războiul bărbatului împotriva femeii despre care povesteam. Este o necesitate ca femeile să fie ținute în ignoranță referitor la naștere și că trebuie să se supună fără întrebări recomandărilor și cerințelor obstetricienilor ultra-ortodocși.

Un ginecolog mi-a spus mândru că 75% din pacientele lui nasc cu ajutorul instrumentelor. Travaliile a 85-95% dintre pacientele sale erau induse chirurgical sau medical pentru a avea copiii într-un timp convenabil pentru toți cei implicați. Mi-a spus de asemenea că nicio femeie nu are voie să simtă senzațiile din timpul travaliului nici să fie conștientă atunci copilul se naște. ”Nici unei ființe vii”, a exclamat el vehement, ”nu ar trebui să i se permită să sufere acea agonie îngrozitoare”. L-am întrebat dacă este interesat despre paralizia cerebrală. Nu era - asta e treaba pediatrilor. Citise oare studiile conform cărora 70% din copiii cu dizabilități fuseseră vătămați din cauza interevențiilor din timpul nașterii?