Sănătate primordială. Să înțelegem perioada critică dintre concepție și naștere (note de lectură) - 1

(Note de lectură din volumul Michel Odent - Primal Health. Understanding the critical period between conception and the first birthday, Clairview Books, 2012. Sublinierile ne aparțin.)

1. CE ESTE SĂNĂTATEA?

Anumite experimente pe șoareci sau câini au demonstrat cum animalele pot învăța să fie neajutorate. În anii 60, Martin Seligman și colegii săi au condus o serie de experimente pentru a testa o teorie a învățării. Au împărțit câinii în două grupe. Primului grup i s-au administrat șocuri electrice de care nu puteau scăpa sub nici o formă. Cel de-al doilea grup de câini a fost pus în cuști identice, dar nu i s-au administrat deloc șocuri electrice.

Aceste două grupuri de câini au fost apoi testate într-o cutie specială care avea două compartimente separate de o barieră. Într-unul dintre compartimente, câinii au primit electroșocuri. Dar, sărind peste barieră, ei puteau să scape de acest tratament. Al doilea grup de câini, căruia nu i se administraseră electroșocuri, a descoperit foarte repede calea de evadare și au sărit peste barieră. Dar ceea ce a fost șocant a fost faptul că primul grup de câini - cei care fuseseră electrocutați mai înainte - nu au încercat deloc să scape. Doar s-au întins pe jos, deznădăjduiți, în compartimentul cu electroșocuri. Chiar și atunci când câinii au fost ridicați peste barieră și duși în partea cealaltă, nu a fost nici o diferență. Ei învățaseră din prima lor experiență că nimic din ceea ce ar fi făcut nu ar fi ajutat la nimic și că erau incapabili de a controla evenimentele în vreun fel. Seligman a numit aceasta "neputință învățată" (learned helplessness).

Mai târziu, alți cercetători au dorit să afle ce transformări fiziologice ar avea loc în șoareci atunci când li s-ar acorda diferite niveluri de control asupra șocurilor electrice. Au descoperit că atunci când șoarecii nu aveau control asupra șocurile, sufereau de ulcere de stomac și pierderi în greutate. Acești șoareci prezentau, de asemenea, și niveluri reduse de adrenalină, hormonul care dă brusc energia necesară pentru a lupta sau pentru a fugi. Șoarecii nu s-au îmbolnăvit din cauza electroșocurilor, ci din cauza stării de abandon în care erau la momentul șocurilor.

Implicațiile acestor experimente simple sunt de o importanță capitală. Ele ne ajută să înțelegem cât de mult se reduc capacitățile unei persoane atunci când ea nu are control asupra a ceea ce i se întâmplă și nu are altceva de făcut decât să se supună.

Sănătatea este un sistem care ne permite să rezistăm minut cu minut și să ne adaptăm constant la mediu.

Orice distincție între creierul primitiv și sistemul hormonal este depășită. În același mod, toate separările tradiționale dintre creierul primitiv și sistemul imunitar sunt depășite. Nu există granițe între ele. Cuvântul "sănătate" înseamnă modul în care sistemul nostru primitiv de adaptare funcționează ca un întreg.

Eu numesc "sănătate primordială" echilibrul dintre nivelurile maxime fixate* care au fost atinse până la sfârșitul copilăriei.

     *(set point levels) - pot fi comparate cu un termostat programat la o anumită temperatură. Cu privire la corp, eu pun în legătură nivelul maxim fixat cu sistemul hormonal. Există un stadiu hormonal de bază care este în permanență menținut sau adus la nivelul său maxim de către un mecanism de tip feedback. [...] Ceea ce este important este perioada la care nivelurile maxime sunt fixate - la începutul vieții. Pericolul apare atunci când are loc un dezechilibru hormonal în această perioadă critică - nivelul maxim poate fi fixat prea sus sau prea jos, și astfel dezechilibrul hormonal va persista.

Imaginea mentală asociată cel mai adesea cuvântului "sănătate" este în sine periculoasă și distrugătoare de viață.